septembrie 2014

Cristina Barbu

Sfârșit de iunie… cald, însorit. Dar vânt astăzi, destul de supărat pe lume. Iubesc atât de mult Macondo al meu în zilele calde de vară. Am renunțat la cele două […]

Trebuie să cred...

Plecând de la mare, am fost pe la o mânăstire. Mai fusesem în urmă cu câțiva ani cu sufletul făcut vraişte, dar nu în acest fel de vraişte ca acum. […]

Să fie Lumină!

Început de iunie…. Scurtă vacanță de Rusalii de care vreau să profit să văd marea. Sunt obosită și câteva zile de nisip mă vor revigora, întâlnirea cu marea îmi va […]

Eu, dincolo de ușa masivă

Restul iernii trece liniștit. Unele zile chiar anunță primăvara, dar se mai înfoaie iarna câteodată, nu vrea să cedeze terenul câștigat cu greu în lupta cu soarele. Mai plouă, mai […]

Apoi, n-a mai urmat nimic!

După ce trecea Revelionul, în copilăria mea, venea Sf. Vasile. Uneori, era o sărbătoare mai mare decât trecerea în alt an. Sf. Vasile nu venea cu artificii, cu vin spumos […]

Un rol care doare

Există zi în care să nu purtăm o mască? Există zi să nu jucăm un rol? Avem o întâlnire cu o persoană cu care nu ne-am văzut demult. El ne […]

Un meteor în viața mea

Decembrie…. Iarna a venit în forță, mai întâi cu zăpadă, apoi cu ger năpraznic. Nu pot nici măcar să mă apropii de banca mea, încerc să beau cafeaua din picioare, […]

Iubirea, leoaică tânără....

Îmi aduc aminte de Octavian Ionică sau Ioniţă, nu mai ştiu bine, cel al cărui tată scria culegeri de chimie (culegerile de probleme cu care ne chinuia profesorul în liceu). […]