Cum te uit?

Cum faci să uiți o durere?

Cum te uit?

Cei mai mulți, se afundă în alcool ca să ascundă un chin, un dor, o uitare, am încercat, am pus într-o seară când eram singură un pahar cu vin, am pus muzică veselă, nimic care să-mi aducă aminte de tine și m-am așezat, pregătită să te uit, pregătită să uit că exiști, spunându-mi că nu te-am cunoscut și nu te-am iubit. Am crezut că ești pus în calea mea cu o noimă, nimic nu este întâmplător, nu-i așa? Dar nu! ești pus în calea mea pentru a crea suferință, noima întâmplării care se cheamă Tu,Dorul, n-o înțeleg. Te-am văzut, te-am plăcut și pe vremea când nu știam nimic din ceea ce urmează, m-aș fi așezat în fața ta și ți-aș fi spus: ”Hei, extraterestrule, într-o zi, te voi iubi!”, te-am apărat, te-am iubit, te-am chemat, te-am așteptat, te-am mângâiat pe păr, te-am strâns odată în brațe, te-am așteptat apoi din nou, te-am urmărit, am fost umbra ta, te-am adulmecat, am plâns după tine, m-am speriat de tot ce însemnai și am vrut să fug cu totul, în altă parte, în lume, oriunde, dar nu am mai putut, am acceptat, m-am resemnat, am plâns din nou și din nou am zâmbit, am suferit şi am înflorit în atmosfera aceea electrizantă, în care nu se întâmpla nimic, dar în care o privire, o atingere de mână sau numele meu pronunţat de tine aveau o magie unică, te-am iubit pentru a mia oară, a mia zi și am înțeles că tu nu mă vei iubi înapoi, nu poți, iar acum, sunt pregătită să te uit.

Și beau și muzica sună tare, aș vrea ceva lent, de dragoste, ceva vechi, dar orice sunet de dragoste în loc să mă despartă de tine, mă va apropia și cântă tare și eu beau, viața mea era plină, aveam atâtea prezențe, prieteni, amici, colegi, nu simțeam că acolo în noianul de prezențe lipsește cineva, dar lipsea și când ai apărut, ca o piesă de puzzle, te-ai lipit perfect în locul liber. Deja nu mai știu ce am fost înainte să te cunosc și mi-e frică de ce voi deveni când nu ai să-mi mai fii și când nu ai meritat, te-am iubit din frica asta, din teama că mă voi transforma când nu-mi vei mai fi, nu mă vedeai, nu mă băgai în seamă, apoi brusc, mă strângeai în brațe și a doua zi treceai fără să mă cunoști, nu meritai nimic din ce simțeam atunci pentru tine, eram o joacă, dar te iubeam, fiindu-mi frică să nu mai fiu eu. M-ai făcut să sufăr, m-ai mințit, ți-am fost indiferentă și am continuat să te iubesc, de multe ori, construiam vise cu tine și a doua zi tu le dărâmai și fiecare cărămidă căzută din visul meu durea, ai fost un laș și tot te-am iubit, mi-a fost dor de tine și atât de tare doare dorul de tine și tot mi-a fost dor și când mi-a fost dor, n-ai fost acolo, să mă iei în brațe, te-aș fi chemat câteodată, te-aș fi sunat, te-aș fi strigat, atât să-ți spun, că mi-e dor,  nu te-am chemat, nu ai venit și am continuat să te iubesc, nu ai fost niciodată lângă mine când am avut nevoie, nu mi-ai luat apărarea când câinii din jur m-au lătrat, nu ți-ai întins aripile să mă cuprinzi când mi-a fost frică, nu mi-ai pus haina pe umeri când mi-a fost frig, dar tot te-am iubit, gândurile tale nu au fost niciodată pentru mine, nu am fost aerul pe care îl respiri, dorul tău nu m-a căutat niciodată, brațele tale m-au strâns nu pe mine, ci femeia, dacă altcineva era în locul meu, pe altcineva strângeai, dacă era altcineva, pe altcineva sărutai și am știut și tot te-am iubit.  Viața mea este legată indestructibil de alt bărbat, dar m-am îndrăgostit de tine, cu vina mea, cu vina ta, mi-a fost teamă de Dumnezeu, eu care l-am iubit pe Dumnezeu, care am crezut cu fiecare clipă în bunătatea și mila Lui, eu care nu am crezut vreo secundă că-mi va fi teamă, acum mi-a fost teamă de Dumnezeu, pentru păcatul meu, pentru iubirea mea ascunsă, dar tot te-am iubit, m-am temut mai tare și tot te-am iubit, ca într-un cerc vicios care se învârte la nesfârșit, se învârte, fără să am scăpare.

Spune-ți părerea

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *