Mă numesc Taina, și povestea care urmează este povestea vieții mele. Sunt un om obișnuit, lucrez la un institut de cercetări agricole, undeva, într-un colț de țară. M-am mutat aici de o lună. Am lucrat la catedră, dar certurile dintre colegi, salariul din ce în ce mai mic, stângăciile elevilor deja mari, naveta, oboseala, rutina, m-au făcut să renunț. Am vrut altceva, am vrut mai mult și postul acesta de cercetător a fost o șansă căutată și dorită de mult. Încerc să-i cunosc pe cei din jurul meu. Deocamdată, mă ascund. Vorbesc destul de puțin, nu întreb, nu caut. Deja mi-am format ceva tabieturi. La colțul institutului este un chioșc, în fiecare dimineață cumpăr o cutie de cafea cu mult lapte, două țigări slim, deja vânzătoarea m-a învățat, îmi zâmbește complice, parcă știe că fumez pe furiș de toți, țigările le fumez pe banca din spatele chioșcului, sub un tei bătrân, ascunsă după niște arbuști, am senzația că nimeni nu știe că acolo este o bancă, a fost așezată parcă, special pentru plăcerea mea nevinovată din fiecare dimineață. Apoi, cu forțe proaspete, mă arunc în vâltoarea zilei. Timidă, tăcută, încercând să fiu cât se poate de invizibilă, dar încercând să-i observ pe toți. În jurul meu, cercetători, chimiști, biologi, geneticieni, capete luminate, minți strălucite, unii aroganți, nu mi-au dat nicio șansă când au auzit de unde vin, alții simpatici, unii ostentativi, vrând să urle lumii ce pot, ce știu, alții liniștiți, purtându-și capacitățile și cultura normal, demn, fără provocări, fără demonstrații. Institutul are multe laboratoare, probabil sunt câteva sute de angajați, va fi nevoie de ani ca să-i cunosc măcar din vedere pe toți. Acum, de abia învăț să-i cunosc pe cei din laboratorul meu. Trebuie să mă adaptez, trebuie! Trebuie să-mi fac prieteni, să vorbesc, să ascult. Nu vreau să stau deoparte, vreau să muncesc, dar vreau să am cu cine vorbi în pauze, vreau să râd, vreau să fiu eu.
E dimineață! Am terminat cea de-a doua țigară, arunc chiștocul în cutia goală de cafea, mă ridic și mă las cu nesaț în brațele zilei ce va urma.
Mă numesc Taina și povestea care va urma este taina mea!
Legătură permanentă
Nu am putut deschide decât un început de povestioară.Așa cum este postată pare a fi neterminată,adică fără subiect bine definit și obiect concret.Talent se observă dar din ce am primit,repet nu pot face o apreciere.Din păcate nu am telefonul tău să putem conversa mai amănunțit și nici la facultate nu mai putem să ne vedem din motiv de vacanță.Oricum te felicit pentru încercarea literară și îți doresc succes.M-aș bucura să ai mai multe asemenea ”tentative”.NV.
Legătură permanentă
In fiecare zi voi publica sub forma de jurnal, sa-i zic, cate un caiet. La un moment dat se leaga.Amintirile alterneaza cu prezentul. Daca nu apare toata pagina, dati click pe cele trei puncte de la final si se desfasoara tot caietul. Va astept!
Legătură permanentă
Sunteti foarte talentata!!!
Felicitari!
Succes in continuare si…spor la scris 🙂
Legătură permanentă
Bravo! Imi place!
Legătură permanentă
Multumesc, Sorin!
Legătură permanentă
Superb!
Esti talenta. Continua.
Felicitari!
Legătură permanentă
Superb!
Esti talentata. Continua.
Felicitari!
Legătură permanentă
Sunt foarte fericita pentru aprecieri! Te pup!
Legătură permanentă
Spor si inspiratie! Talentul tau ne cucereste dupa citeva fraze citite! Deja ai senzatia ca iti este cunoscuta istorioara, dar tu vii si surprinzi cu ceva nou, care iti capteaza atentia si te prinde in mreje! Bravo Doamna! Te pup si admir Pasarea Phoenix din tine!
Legătură permanentă
Mă simt flatată. Mulțumesc! Te aștept în continuare să fii părtaș la taina Tainei.
Legătură permanentă
Taina, ești minunată!
Legătură permanentă
Multumesc! Ma simt tare bine cand imi spui asta!
Legătură permanentă
Ca sa nu ma aflu-n taina degeaba, am promovat si eu isprava la Vineri recomandam articole. Spor!
Legătură permanentă
Natural că îți mulțumesc din suflet!