Mesaj într-o sticlă

Astăzi am văzut un film. Un bărbat căruia îi era dor de cineva scrie un mesaj și îl pune într-o sticlă și o aruncă în mare, m-am gândit dacă ar fi să-ți trimit un mesaj într-o sticlă ce ți-aș scrie?

Am adormit cu sufletul plin de tine, sau am fost trează, am vorbit cu tine toată noaptea, mi-am imaginat că, pentru o oră, am fugit în lume cu tine, noi doi, pereche de visători. Să ne ținem de mână, să fim copii, să ronțăim acadele, să visăm cum este să fii mare, dincolo de nesfârșit mai există oare ceva? Dincolo de cer mai este vreun drum?

Zilele se târăsc și eu sunt mai speriată ca oricând, nimic, nici timpul nu mai are substanță, doar trece încet, mă plimbam aseară și mă întrebam, ce ți-aș spune acum dacă te-aș întâlni?

Eu sunt totalitatea clipelor trăite, pentru mine ești întregul clipelor trăite cu mine, clipele în care te-am auzit, te-am văzut, clipele în care doar tu ai contat, dragostea mea este o minune care te merită cu totul, chiar dacă nu te văd acum, chiar dacă nu te aud și clipa asta va trece seacă pentru că nu te are, închid ochii și știu că există un om care a dat drumul la femeia închisă în corpul meu, m-ai făcut să fac ceea ce nu credeam că voi face, m-ai năucit, m-ai zăpăcit, mi-ai zdruncinat lumea mea și acum când nu ești lângă mine, eu sunt femeia descarcerată și tu ești parte din mine.

Când te-am văzut ultima dată, aș fi putut să te strâng tare lângă mine și nimeni n-ar fi putut să te ia, dar mi-a fost teamă, mă uitam la omul pe care-l iubesc și încercam să mă conving că este timpul să plec și am plecat, mi-a fost teamă, câteodată știu că m-am născut pentru a iubi pe cineva și orice luptă din viața asta este o luptă a iubirii, în orice moment din viață mă voi pierde pe mine, decât să pierd ceea ce iubesc, dragostea nu poate fi părăsită, lăsată sau alungată, totul în jur, lumea, oamenii, sunt resturi în comparație cu dragostea mea, pentru că nu există dragoste mică și dragoste mare, dragoste împărtășită și neîmpărtășită, dragostea este unică, este aceea pentru care îți dai sufletul și singurul far în viață este ea, dragostea și singuru-mi far în depărtare, ești tu, Tu, Dorul!

Îți aduci aminte, mi-ai spus odată că tinerii încearcă să-și scoată tatuajele cu lasere, cu operații chirurgicale și eu, teribilistă, voind să ies în evidență, ți-am spus că eu mi-aș face tatuaj, cine m-ar putea înțelege? Aș vrea, pentru vremuri grele, când poate tu vei voi să pleci, sau eu voi vrea să plec, să-mi rămână pe inimă un tatuaj mic, nevăzut de nimeni, un T al amintirilor și prin asta, tu să continui să trăiești în inima mea, pentru că acolo este casa ta, și eu să trăiesc mai departe în inima ta, pentru că acolo este căminul meu. Nu exiști în niciun act al meu, nu ești trecut pe certificatul de naștere, nici pe buletin, dar ai numele pe fiecare pagină din inima mea, datele tale, datele cu tine nu sunt trecute în niciun calendar, dar mintea mea le păstrează vii, ai pentru toți din jur o frază, un cuvânt de spus, pentru mine ai o altă inflexiune a vocii, pentru mine ai alte tonuri, altă arcuire a buzelor, alte priviri, o anume întindere a mâinii, a altă atingere, o aplecare a umărului ca eu să pun capul acolo, ai un alt zâmbet și uneori, o tristețe pe care nu o știe nimeni. La fiecare, eu răspund cu o senzație de căldură, cu un fior, cu tremur al mâinilor, cu un sentiment acut de lipsă când nu ești, cu impresia de pământ sub picioare atunci când ești, am o altă viață trăită undeva, înăuntrul meu, trăită cu tine, acolo ești al meu, iar eu nu plec niciodată de lângă tine. Sunt toate acolo: liniștea, furtuna, râsul, plânsul, extazul, înălțarea, căderea, strigătul către tine, răspunsul, ce-ți mai trebuie altă definiție a dragostei? Orice lucru spus în plus este de prisos, jignesc dragostea și asta ne-ar face mici, m-ai învățat lucruri pe care nu trebuia să le știu, acum taci o secundă, deschide-ți inima și primește mesajul meu într-o sticlă aruncată în mare, dragostea mea mi-a sfărâmat trupul, mi-a zdrobit sufletul, dar nu i-am dat drumul, am ținut-o strâns să nu alunece în prăpastie, aș fi vrut să mă fac eu bucăți, dar ea să rămână întreagă, dragostea mea este curată, nu vrea să te tragă în nămol, vrea să te ridice, nu au loc murdării în inima mea, dragostea mea doar îmi roșește rotundul obrajilor, mă înfioară, îmi aduce râsul pe frunte și îmi întărește credințele, ia-o, cunoaște-o și prețuiește-o. Tu, trebuie doar să te trezești în fiecare dimineață, cuminte, frumos, de restul mă ocup eu, iubirea mea, vieții tale i se cuvin trăiri unice, îți promit că nu voi fi departe de tine, nu te voi răni, nu voi pleca, nu voi ceda, nu voi renunța, nu voi pierde, nu voi înlocui, voi iubi doar, așa cum se iubește, trecând prin toate vârstele, voi fi copilul tău, voi fi iubirea ta, voi fi prietena ta, voi fi sprijinul tău, iar tu ești tatuajul drag pe care nu îndrăznesc să mi-l încrustez pe inimă, ești măreția pe care nu trebuie să o amestec cu nimic josnic, ești șansa mea de a simți ceva mai bun, te rog, dragul meu, nu-mi lua momentul, cere-mi afecțiunea, nu te ascunde printre cuvinte, poți plânge când vrei, dar nu pleca, mâinile mele sunt mici, dar îți pot strânge lacrimile în ele,  te pot ține, nu vei aluneca printre degete, te rog, respiră lângă mine, sprijină-ți fruntea de fruntea mea, reazămă-ți buzele de buzele mele…

Taina

Spune-ți părerea

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *