O întâmplare fără rost

Tu,Dorule, hai să ne întoarcem ceasurile. Renunțarea este și ea un curaj. Lupta asta mă transformă și nu este pentru mine. Mă vreau înapoi pe mine. M-am zbătut, m-am chinuit și nimic n-a fost. Am obosit cumplit. Și simt uneori, seara când telefonul nu sună, gustul amar al resemnării. Am văzut doar eu anumite lucruri. Am trăit doar eu anumite secvențe. Amintirile sunt ca fantome zălude ce bântuie vapoare vechi, eșuate, renasc pentru o secundă dorind, visând să-și recupereze viețile, apoi rătăcesc în continuare fără speranță, prin cotloane. Ce a fost, a fost doar în mintea mea. Dacă era mai mult, mi-ai fi spus. Dar ai tăcut. Astăzi dărâm totul, îmi distrug visele, îmi sfarm chemările, arunc speranțele, uit amintirile, iar sentimentele le transform în fire de nisip pe care picioarele mele goale vor călca. Îmi tai aripile să nu mă mai poarte noaptea deasupra ta. Îmi tai degetele să nu mai am cu ce sculpta, îmi scot inima să nu mai pot în ritm cu ea să bat. Am ridicat o casă pentru tine, acum o demolez. Voi dormi sub cerul liber, e cer de toamnă fardat în arămiu, cu gene lungi, cu ochi sfioși de fecioară. Îmi trebuie atât de puțin. Voi merge mai departe fără tine.

Paginile mele așează-le într-o sticlă imaginară și dă-le drumul spre mări nemărginite. Era taina mea cu tine. Nu ne mai trebuie o taină acum. Hai să credem că este un octombrie cald încă, după un septembrie torid, acum câțiva ani. Hai să o luam de la capăt! Cu alte sentimente. Să uităm tot ce am trăit. Vreau să mă uit în ochii tăi ca în orice alți ochi, să nu mai iubesc luminile ce trec prin ei. Dacă te-am rănit, iartă! Am făcut-o inconștient, ca un copil răsfățat vrând să atragă atenția. Mi-a fost dor de tine din prima clipă, am crezut că te merit, ți-am cerut să mă iubești înapoi fără să știu că nu poți asta. Mi-am pus gâtul pe eșafod și am așteptat călăul, pe tine, să cobori lama, să tai. Te-am făcut responsabil pentru ceea ce am suferit, când de fapt am fost singura responsabilă. Nu tu ai fost călăul. Eu am fost propriul meu călău. Am crezut că ridici tu un zid între noi, dar zidul era acolo, firesc, așa cum trebuie să fie între o femeie și un bărbat. Oare când ne facem speranțe, Dumnezeu râde? Sau plânge? Nu mai vreau speranțe, nu mai vreau iluzii. Așteptarea, deziluzia vreunei clipe pe care eu o chem și ea pleacă goală, mă fac o ființă tristă, ștearsă, posacă, ternă.

Îmi va fi greu! Zilele astea mi-am uitat haina pe o bancă și am plecat pe ploaie într-un tricou. Am răcit și nu-mi dau seama acum dacă îmi curg ochii sau plâng. Îmi va fi greu o vreme! Va rămâne un gol în mine și un timp nu voi ști ce să fac cu el. Era ceva acolo, va trebui să plece și nu știu ce voi pune în loc. Noaptea va fi greu. Noaptea era sanctuarul meu. Îți schimbam așternuturile, pe cearșafuri curate, proaspăt călcate dormi atât de bine. Închideam ochii și erai acolo. Respiram doar și veneai.

Mi-e dor de atâtea lucruri pe care nu le-am făcut cu tine, dar le-am visat. Ai avut vreodată sentimentul acesta? Și ca un dulău bătrân, durerea își bagă colții în mine. Tu,Dorule, eu niciodată nu ți-am zis pe nume: Tu,Dorul meu! și nu știu dacă îmi curg ochii de la răceală sau plâng.

Tu,Dorul meu! Hai să o luăm de la capăt. Da, mă voi așeza la coadă pentru o altă soartă, nu voi mai arunca cu clipele, nu voi mai rătăci, nu-mi voi mai apăsa pe suflet ca să ascund ceva ce nimeni nu trebuie să vadă, nu-mi voi mai ascunde privirea de cei din jur și de tine. Nu voi mai scotoci în sufletul și ochii tăi căutând un sentiment care nu există. Pentru tine am scris o simfonie, pentru tine am scris o statuie, pentru tine am scris o bătălie. Am scris crâmpeie de viață, pentru tine, lângă tine, departe de tine. Pentru tine am vrut să fiu mai frumoasă și am fost, pentru tine am vrut să fiu mai bună și am fost, dragul meu drag, nu există iubire interzisă, nu există iubire neîmplinită. Există iubire și atât. Dacă prin ea te înalți, încerci să te depășești, înseamnă că este iubirea care îți apără umerii de frig, sufletul de teamă, buzele de sete. Este iubirea potrivită. S-a mulat felină pe inima mea. Mulțumesc, dragul meu drag! În gând, în dans, în zbor, în vis, în respirat, poate pentru o zi de dinaintea Crăciunului pe care ai făcut-o altfel decât celelalte, pentru că acum m-am schimbat, pentru că mâine voi zbura liber spre cer ca pescărușul deasupra mării.

Am fost o trecătoare prin viața ta, o întâmplare fără rost!

Taina

Spune-ți părerea

comments

4 comentarii


  1. … „Amintirile sunt ca fantomele zălude … / … Există iubire şi-atât …” ! …

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *