Hai să mergem la bal mascat în seara asta! Mă voi îmbrăca în tine, mă voi costuma în tine, îmi voi lăsa pielea răsfățată de cămașa ta. Mă va cuprinde în mătasea ei, mă va atinge, așa precum mă atingeau odată degetele tale, voi închide ochii și cămașa se va transforma, va deveni tu, mă vei alinta, mă vei adia, mă vei zdrobi de stânci, apoi mă vei ridica. Ploaie de vară pe fața mea sărutul tău, cercei din cireșe pe urechi șoapta ta, vânt sălbatic prin frunze dorința ta, desene pe asfalt încins atingerea ta, tropote de mustangi goana ta spre carnea mea, râuri de foc sângele tău spre al meu! Nu, nu pleca, aleargă degetele pe pielea mea, desenează-mă, cântă-mă, modelează-mă, fă-mă una cu tine, transformă-mă în boală să mă strecor în tine, să te adun, să te risipesc, să te urmăresc, să revin iar și iar, să vrei să scapi de mine, apoi să te obișnuiești cu mine, să te lași al meu, să te năpădesc asemeni primăverii, să mă revărs în tine ca fluviile plânse de atâți ani de ochii mei. Fă-mă lumină să te orbesc, fă-mă cântec să te surzesc, fă-mă ciob să te zgârii, fă-mă pământ să-ți intru sub unghii, fă-mă voce să-ți vorbesc, fă-mă noapte să te strâng în casa mea. Apoi, fă-mă leac să te vindec, fă-mă disperare, fă-mă resemnare, ia-mă în fiecare dimineață și fă-mă joc de noroc, fă-mă țigara ta, fă-mă drog! Fă-mă altar și fă-mă jertfă! Curgă sângele meu peste palmele tale! Fă-mă trup de mănăstire și aruncă-te în genunchi, închină-te și fă-mă icoană! Plimbă-se împăcarea prin sufletul tău! Doar fă-mă! Tu, fă-mă! Nu lăsa pe altcineva să mă adune de pe caldarâmul ud, tu m-ai coborât, tu ridică-mă! Și apoi, cine altcineva m-ar mai vrea pătată de tine? Cine altcineva te-ar mai vrea molipsit de mine? Adu-mă acasă! Adu-te acasă! Hai să ne strângem de pe drumuri să mai încercăm! Prefă-te că mă iubești, prefă-te că încă-ți plac, prefă-te că sunt cea mai frumoasă, cea mai subțire, cea mai fierbinte! Lasă dorința ta să gonească prin venele tale, lasă trupul tău să tremure, să tresalte, lasă-ți capul pe spate și lasă-te în voia mea! Bărbatule, lasă-ți capul pe spate și auzi-mă, nu, nu e nici acum prea puțin, nu e nici acum prea târziu. Nu-ți lua rămas bun, nu-ți propune uitarea, nu alege plecarea, doar eu te cunosc de la muguri până la primul rod, doar eu l-am mușcat înainte de a se fi copt, doar eu te cunosc de la primul plâns la deznădejde, doar eu ți-am șters lacrimi și ți-am înflorit zâmbet! Doar eu ți-am pus în ochi privire de lumină, doar eu ți-am dat cald, eu am spart luna și ți-am făcut aură, uneori, ți-am dat ce n-am avut, uneori ți-am luat ce n-ai vrut să-mi dai, ți-am aruncat cămașa de pe tine, Doamne ce ploua cu soare în mine, atunci, am vrut să-ți văd umerii goi, apoi te-am îmbrăcat în culori temându-mă să nu te stric, am vrut să te păstrez, să te am, te-am sărutat pe lobii urechilor, ți-aș fi pus cercel dintr-o cireașă coaptă și aș fi mușcat din ea cu poftă, ți-am fost izvor și ți-am potolit setea, ți-am fost vânt și ți-am uscat buzele ca să mă pot întoarce să ți le ating cu gura mea lacomă de tine!

Bărbatule, hai la bal mascat în seara asta! Lasă-mă să mă îmbrac în tine! Tu, doar fă-mă femeie!

Spune-ți părerea

comments