Cristina Barbu

Este noiembrie, apoi decembrie… verdele s-a transformat în ruginiu, miroase a toamnă arsă, apoi în câte-o dimineaţă, e alb totul, apoi gri, miroase a clopoţei, iar alb, iar gri, uneori, […]

Cristina Barbu

Chiar mi-am dorit mereu să fac o listă cu lucruri care îmi plac, lucruri pe care aș vrea să le fac, să le repet, uneori, la nesfârșit. Există și lucruri […]

Noi, înainte şi după

Am avut întâlnirea de mulți, mulți ani…. Dimineaţa ne-am întâlnit în curtea liceului cu câțiva profesori, aceia care oficial s-au implicat în organizarea întâlnirii. S-a strigat catalogul, până s-a ajuns […]

Minunile mele

Şi trece timpul… va fi noiembrie, va fi decembrie, dar dorul de mare rămâne, mirosul sării rămâne, amintirea albastrului nesfârşit poate că dispare, dar mirosul sării rămâne. Caut în buzunarele […]

Cristina Barbu

A trebuit să mă duc din nou la București. Deja este obositor. Anchete, declarații, semnături, de fiecare dată când trebuie să plec la București, îmi spun că este ultima oară, […]

Octombrie

S-a terminat vacanţa. Prima zi, urâtă, obositoare, dar mai urâte au fost ultimile zile în care am trăit cu ameninţarea începutului de şcoală. În fiecare an de 1 octombrie, profesorii […]

Este vară deja

Este vară! Deja vietățile pământului caută umbra. Doar eu mă arunc după fiecare rază de soare, avidă, flămândă mereu de soare. Masa unde lucrez eu cu cei patru colegi, de […]

Vremea cireșelor

Primăvară se transformă încet în vară. Deja a trecut vremea liliacului, a început vremea cireșelor. Ca un copil, le cumpăr și mi le atârn cercei, la ureche. Dansez prin casă, […]

Cu Andrei, viața a fost un cântec. Ne-am căsătorit și în fața lui Dumnezeu, așa cum și-au dorit părinții mei dintotdeauna, așa cum Valentin nu a acceptat niciodată. Am fost […]