Cristina Barbu

A trebuit să mă duc din nou la București. Deja este obositor. Anchete, declarații, semnături, de fiecare dată când trebuie să plec la București, îmi spun că este ultima oară, […]

Octombrie

S-a terminat vacanţa. Prima zi, urâtă, obositoare, dar mai urâte au fost ultimile zile în care am trăit cu ameninţarea începutului de şcoală. În fiecare an de 1 octombrie, profesorii […]

Este vară deja

Este vară! Deja vietățile pământului caută umbra. Doar eu mă arunc după fiecare rază de soare, avidă, flămândă mereu de soare. Masa unde lucrez eu cu cei patru colegi, de […]

Vremea cireșelor

Primăvară se transformă încet în vară. Deja a trecut vremea liliacului, a început vremea cireșelor. Ca un copil, le cumpăr și mi le atârn cercei, la ureche. Dansez prin casă, […]

Cu Andrei, viața a fost un cântec. Ne-am căsătorit și în fața lui Dumnezeu, așa cum și-au dorit părinții mei dintotdeauna, așa cum Valentin nu a acceptat niciodată. Am fost […]

Primăvară cu miros de liliac

Verdele primăverii se transformă ușor, ușor în alb, liliacul este înflorit peste tot, apoi miros de tei, fulgi de plopi peste tot în aer, gâzele invadează totul în jur, gărgărițe […]

Ultima zăpadă

Eram prin clasa a 5-a și aveam coleg de bancă un băiat înalt și subțire, blond cu ochelari mari, care îi acopereau jumătate din față. Era destul de retras, nu […]

Dincolo de ușa masivă

Este primăvară, dar este deja cald. La institut, deși este mai, lumea se pregătește de vară. Există o parcare în fața institutului, dar este mică. În afară de director, care […]

Cristina Barbu

După divorț, m-am întors la București să-mi termin facultatea. O întrerupsesem o perioadă și acum trebuia să mă integrez într-un colectiv în care cei mai mulți erau mai mici decât […]