lacrimi

Clipa cea mai sublimă de iubire

Te joci cu cuvintele. Uneori, ești serios, vorbești din inimă, alteori folosești aceleași cuvinte cu dublu înțeles. Zâmbești, mai atingi ca din întâmplare, mai spui ceva, doar soarele acela din […]

Voi pleca...

Voi pleca în seara asta, dar am să mă întorc, cred că am să mă întorc. A pleca înseamnă a muri puțin, nu? voi muri și eu puțin și apoi, […]

Cine sunt eu?

Înainte de toate, sunt cea care știe să aștepte, știu să aștept la nesfârșit o chemare, un gest, chiar dacă tu nu știi să spui niciodată „te rog!” eu sunt […]

Oprește, Doamne visul!

Am visat mii de vise cu tine, cu ochii închişi, cu ochii deschişi, cred că asta este cea mai mare suferinţă, nicicând nu voi mai putea visa, acum ştiu totul, […]

Amintirea, spărgând piatra...

Pentru mine, căsătoria însemna prietenie, responsabilitate, respect, maturitate, iertare, uneori compromisuri, anumite nevoi şi dorinţe şi respectarea acestor nevoi şi dorinţe, dragoste şi atât este suficientă pentru o relaţie de […]

Tu vei rămâne mereu...

Din păcate, viaţa nu se întoarce, nu îţi dă nimic înapoi. Nu poţi să uiţi, nu poţi să ştergi, nu poţi să schimbi. Iar dorul, cu toate zidurile pe care […]

Cristina Barbu

E soare. După multe zile de ger, e soare. Stalactitele plâng! Lacrimi uriașe se preling, se adună pe asfalt, strângându-se în săcuți de apă, vântul bate și unde mici ca […]

Sunt un tei (2)

La început, era veselă, vorbea în șoaptă, să n-o audă cineva, dar glasul ei mi se părea tril de păsărele în liniștea în care mă învățasem. Erau și zile când […]