Foc nestins!

 

Încă te aștept! Îţi voi istorisi poveşti nespuse până acum, îţi voi pune cireşe roşii la urechi şi voi muşca din ele, şi-am să plâng să ştii cum e să plâng, şi-am să râd să știi cum râd eu, doar pentru tine, voi pune degetele pe ochii tăi, tu trebuie să taci şi te voi cunoaşte cu fiecare linie a feţei, cu fiecare rid, cu fiecare fir de păr negru, apoi unul alb, mă voi îndepărta să văd dacă te-ai schimbat sub mâna mea, mă voi mira de seninătatea ta şi voi porni căutarea mai departe. Vezi lumina din privirea mea? Covor roşu îţi aştern în cale, e intrarea în lumea mea, felinar aprins în drum, în turnul meu e linişte şi timpul nu e timp, e veşnicie și nimic e totul, totu-i nimic, muntele e mare, marea e vânt, ceața e soare. Să intri încet, e ora rugăciunii, te aşezi cuminte lângă mine în genunchi şi vorbim cu Dumnezeu. Eu plâng, întotdeauna plâng, dar plâng în linişte, să nu te sperii, e taina mea cu Dumnezeu, când vrei să pleci, am să te închid în turn, de acolo, nu vei mai putea ieşi, lacăte grele sunt la ieșire, mănunchi de chei pentru fiecare şi cheile le voi arunca departe, să le poarte păsările spre alte ţări, spre alte turnuri, ți-am spus, tu nu mai pleci, auzi? Nu am averi, nu am glorii, nu am nimic, doar eu şi focul meu ce nu se stinge.

Am tresărit, nu, nu dormeam, doar visam. Încă te aștept. Înainte, nu te aşteptam, nu mă aşezam în genunchi, rugându-mă la Dumnezeu în miez de noapte să vii, nu te-am cerut şi nu te-am plâns, ai venit fără să înţeleg tulburarea dintâi, fără să-ți cunosc menirea, fără să-mi învăţ lecţia.

Înainte, nu m-a prevenit nimic, nu mi-a căzut stea fără nume din cer, nu m-au încins curcubee, nu mi-a aruncat vântul flori în drum, soarele nu mi-a râs, luna nu mi-a făcut cu ochiul, trăiam simplu, cu liniștea pe care credeam că o merit, trăiam bucuria fulgilor de nea, astenia primăverii, fugeam vara de câte ori puteam pe malul mării, şi toamna cu melancolia dorului de ducă. Nu-mi doream nimic, mă învăţasem cu tot ce aveam, mă resemnasem şi cu minciuni şi cu trădări trecătoare, nu mai aveam dezamăgiri, iar aşteptările îţi pierduseră flacăra, era punctul pe care-l doream atunci, când nu mă mai putea atinge nimic, nu mai plângeam demult, iar râsul uneori nici nu-l înţelegeam. Doar visele rămâneau, dar încă nu dureau.

Blazare? sau pur şi simplu viaţă!

Te întreb iar, a mia oară: de ce? Nu facem parte, noi doi din aceeaşi lume, suntem atât de diferiţi şi uneori semănăm atât de mult, am învăţat de la tine, tu ai învăţat de la mine, te-am înţeles de multe ori şi când nu am ştiut să te citesc, am plecat ochii conştientă că ești unic, m-am simţit întregită când tu m-ai înţeles, iar când m-ai acceptat în preajma ta, am crezut că universul lucrase să fim unul lângă altul.

Și acum ai tăiș de lamă-n ochi. Auzi, să fii rău cu alţii, nu cu mine, când m-ai ridicat în braţe, ţi-ai pierdut dreptul de a fi rău cu mine, fii rău cu toţi, dar nu cu mine, nu te înţeleg în răutate, mă ascund, ard vârstele mele toate într-o clipă, încerc pansamente, leacuri băbeşti, glob de cristal mi-aș lua din iarmaroc, mi-e frig tot timpul şi nu te înţeleg. Mă aşez în genunchi, port discuţii interminabile, câteodată sunt cred, obositoare chiar şi pentru Dumnezeu, îi cer semne, răspunsuri, pe care tu refuzi să mi le dai.

Ce trebuie Tu,Dorul meu să fac? Ce-mi ceri? Mă arzi până la os şi nu înţeleg, îmi vrei apropierea, îmi vrei plecarea? Sunt frumoasă și brusc mă simt urâţită şi încrederea mea în mine este ciuntită fără milă, povestea continuă frumoasă şi ilogică, sublimă şi stupidă şi trece ziua şi trece noaptea şi iar şi iar şi nu mai ştiu ce vine, am obosit, promisiuni de la cei din jur, certuri, conflicte, mă consum, se rupe bucată cu bucată din mine, iar tu mă tai cu privirea până la sânge.

Ascultă-mă, vei auzi doar necuvintele mele, ia tăcerea, ia absența mea, ia plecarea mea, păstrează-le, tu n-ai nevoie de cuvinte, te joci, mă joci, am să desenez pe pereți numele tău și o să-mi treacă, te voi cânta în bocete și voi uita, dragostea mea va fi poveste muritoare.

Sau lasă, nu azi, poate mâine, acum, mai spune-mi o poveste şi fă-mă să cred iar în ea ….

Spune-ți părerea

comments

3 comentarii

Dă-i un răspuns lui Cristina Barbu Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *