Cristina Barbu

Când nu poți scrie....

După ce toată dimineața suflă cu putere, spre seară, vântul se opri brusc, ca și cum ar fi luat un xanax ce l-ar fi potolit subit, doar într-un colț de […]

Probleme....

  După un puci de câteva zile, am crezut că primăvara a detronat iarna, că a mai lăsat-o să bântuie noaptea, ca o nălucă pe un vapor eșuat. Dar iarna […]

Doar frigul rămâne!

Ianuarie deja tăiat în două. De dimineață, soarele s-a cocoțat pe cer, dar cred că a fost o rătăcire de astă vară, un drum parcurs reflex, cine știe unde îi […]

Nu azi! Poate altădată!

S-au adunat cuvintele, îmi vin în gât, amare, s-au adunat precum norii pe cer înaintea ploii, înaintea furtunii, s-au adunat și mă apasă, s-au adunat ca mâhnirile, se revarsă peste […]

Tu poți, așa e?

Într-o toamnă, ai vrut să mă înveți cum se moare. Erai îngrijorat, puteam muri oricând, viața este atât de fragilă, tu trecusei prin multe, știai cum se moare, muriseră toți […]

A meritat?

În general, am trăit frumos, da, au fost și momente pe care nu vreau să mi le aduc aminte, sau nu acum, dar viața mea a fost frumoasă și curată. […]