Cristina Barbu

Talantul fără rod

Au trecut anii, între mine și Grig a rămas o răceală care mie îmi convenea. Nu-l voiam, nu-l doream, aveam dormitoare separate, rar venea în camera mea, mă poseda scurt, […]

Prețul trădării

Când ne-am întors în București, m-am invitat la Grig acasă, avea un apartament și acolo, mai mic, dar la fel de aranjat, cu vaze imense puse la colțuri, cu statuete, […]

Cu un talant în mână

În ultimul an, l-am cunoscut pe Grig. Era frumos, curat, semăna puțin cu tata, dar avea un cuțit în privire care mă ținea departe. Fața ovală, perfectă aproape, ochii negri, […]

Raiul sau Iadul...

  Au trecut anii, am crescut oarecum timidă, închisă în mine, nu prea aveam prieteni la școală, la noi pe stradă mai vorbeam cu alți copii, dar copilăria se terminase, […]

Primul țipăt

  Au trecut lunile și tata a revenit acasă. Îmbătrânit, slab, cu umerii căzuți. Mergea doar sprijinit și doar câțiva pași, cât să-l așezăm dimineața pe un scaun, apoi cât […]

Nimic, nimic....

Ziua a început liniștit, ca orice zi de vară. Spre prânz, soarele deja dogorea, și noi, copiii ne retrăsesem la umbra dudului din poartă. Mă gândesc acum la pilda din […]

Mahalaua cu proscriși

Anii aceia de început de copilărie au fost frumoși, eram copii și ne simțeam copii. Pe strada noastră, ca o coincidență se adunaseră numai proscriși. Lângă noi, stătea tanti Paulina, […]

Doi Ion

  Astfel că îmi amintesc, atât de real îmi amintesc serile în care stăteam toți cinci în pat, tata băga surcele în soba mica, se simțea miros de lemn ars, […]

Început de viață

M-am născut la câțiva ani după război. Există încă în amintirile mele, bărbați, probabil foști soldați, fără mâini sau picioare, în cârje noduroase, cerșetori pociți de arme, încă în resturi […]

De mână cu depresia

Inspir liniște, expir neliniște! Înspir calm, expir stres! Cam așa s-ar putea rezuma viața mea din ultimii ani. Cineva m-a rugat să scriu despre stările mele din acești ani, ca […]