Apoi, poate am s-o scriu….

A fost liniște. Priveam pe geam, vorbeam cu Dumnezeu, ca la fiecare sfârșit, ca la fiecare început. Începeau pocnitorile, petardele. Se apropia ora de plecare. Trebuia să mă pregătesc, dar nu găseam încă vlagă. Priveam pe geam de ore, îi spuneam lui Dumnezeu că vreau să treacă anul acesta urât, și apoi, un gând a trecut prin mine. M-am scuturat, L-am rugat pe Dumnezeu să mă ierte. Toți în jurul meu sunt bine. Atunci a fost un an bun. Mulțumesc, Tată pentru anul care trece. A fost un an bun. Dumnezeu m-a ținut iar în palmă. Uneori nici nu am rostit rugăciunea, doar am ridicat ochii spre cer. Am iubit ceea ce am fost învățat să iubesc, ceea ce m-am obișnuit să iubesc, ceea ce am învățat eu să iubesc, ceea ce am iubit dintotdeauna, ceea ce am iubit de ani mulți și ceea ce am iubit de ceva timp. Da, am iubit și în plus. Când nu am fost iubit, am iubit eu, sau am încercat. Sunt ipocrit, știu, nu întotdeauna am reușit să iubesc ceea ce nu mă iubea. Este 1 ianuarie. Bunicul mă învăța să-mi pun dorințe noi astăzi. Să-mi doresc ce nu am. Stau lipit de geam și nu știu ce dorințe să-mi pun. Am ce-mi trebuie, știu, ceva lipsește, și, dacă lipsește, știu sigur că va apare, și dacă ceva este rău pentru mine, se va duce, fără să gonesc eu. Se va cerne. Vreau să fiu eu, eu, doar eu, pe scena lumii, cu cortina ridicată. Voi fi soare, voi fi crivăț, voi fi ploaie. De vară, caldă, sau rece de toamnă târzie. Cine nu mă vrea, să nu-mi stea în cale!

 

Mi s-a întâmplat ceva, nu știu exact cum să iau această întâmplare, nu înțeleg prea bine ce se întâmplă, trebuie să mă mai gândesc înainte de a-o scrie, trebuie să o întorc pe toate fețele, anumite întâmplări au o semnificație, ca visele. Dacă mă visez mire, asta nu înseamnă că mă voi însura, înseamnă ceva, un început, sau o transformare, ceva de felul acesta. Așa și întâmplările, unele au o semnificație, nu trebuie să le iau în stare brută, uneori Dumnezeu ni le mai dă și ”tăiate”, ca la ping-pong, și trebuie să mi le răstălmăcesc eu. O să o judec, o să o întorc, o să o despic în patru și când voi ști ce înseamnă, o voi spune. Dar mi-a adus puțină tinerețe. Mi-a dat atâta elan, și, m-am refăcut acolo unde am crezut că mă pierd. Înțeleg acum, târziu că ceea ce nu am știut prețui odată se răzbună pe noi, se întoarce împotriva noastră cu o forță, cu o putere care ar fi capabilă să spulbere pământul de sub picioarele noastre, darămite un biet suflet fără apărare, fără armuri, dezbrăcat și singur într-o lume rece, ostilă și mereu pusă pe distrugere, ea însăși mereu în căutare de victime, mereu alergând către moarte. Acum prețuiesc și o banală întâmplare căreia nu-i știu semnificația. Am dreptul să spun: așa a fost să fie? Am dreptul să mă las dus de comoditatea și superficialitatea de a mă justifica prin asta până acum? Poate că înțeleg că nimic nu este întâmplător în lume, că vine un moment în care mi se deschid și mie, da, chiar și mie, măruntul și meschinul îmbătrânit înainte de vreme, drumuri pe care trebuie să merg pentru a fi fericit, sau împlinit, dar, din păcate, nu mai știu să urmez, sau nu mai vreau să urmez un drum simplu, vreau altceva, mereu mai mult, mereu mai complicat, ceva să-mi spargă liniștea, până acum credeam că alegerea e foarte simplă, alegerea e nici o alegere. Traseul fiecăruia dintre noi este planificat în așa fel încât să fim fericiți o viață întreagă, dacă înțelegem ce este fericirea, dacă ne mulțumim cu ceea ce avem, dar noi avem orgoliul și mândria și încăpățânarea de a alege altceva, cu totul altceva, nu ne mulțumim niciodată cu ceea ce primim, eu, cel puțin, nu mă mai mulțumesc cu ceea ce am. Vreau, în momentul acesta, vreau să mă abat de la drum, vreau cărări de munte, cu grohotișuri, cu urcușuri, cu căderi, da, mi-e dor de căderi,  mi-e dor de îndoială, mi-e dor de întrebări.

Da, trebuie să judec acea întâmplare, dar a fost pentru mine, chiar așa în stare brută, ca o fâlfâire de aripi. Parcă un fluture albastru a trecut prin mine. Trebuie să întorc întâmplarea mea dinainte de Crăciun pe toate fețele. Am să o înțeleg. Poate o să se repete. Apoi, poate am s-o scriu.

(Va urma)

Spune-ți părerea

comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.