De câte ori m-a transformat viața, de câte ori am făcut gesturi pe care nu credeam că o să le fac vreodată. Impuls de moment, revărsare de ape, nebunie de sentimente, nu pot să le fac față, nu pot să le trăiesc singură, le arunc în eter, ție, lumii!

Într-o zi, ţi-am scris, nu ştiu ce a fost cu mine, parcă un râu a ieşit din matcă şi a erupt, inima mea simţeam că acum îşi trăieşte adolescenţa, nu am mai putut ţine sentimentele în frâu, indiferent cât de penibilă am apărut rostindu-le, nu sunt învăţată să ascund sentimentele, dacă vin şuvoi, le dau şuvoi şi le-am dat. Apoi am fugit, am fost prea sinceră, destructiv de sinceră, mi-am săpat singură o groapă în care mi-era teamă că voi cădea, sau că mă vei împinge chiar tu. M-am speriat de mine, nu de tine, nu mi-a fost frică de răspunsul tău, de fapt, nu aşteptam niciun răspuns, nicio aprobare, nicio respingere. Ţi-am spus, nu ţi-am cerut voie când te-am iubit, s-a întâmplat. Nici nu aveam nevoie de binecuvântarea ta. Te-am iubit și atât. Te-am iubit de tot, de tot!  În altă zi, mi-ai spus că vrei să vorbeşti cu mine, am venit, mi-ai spus că te-am măgulit, te-am flatat, dar atât, că nu urmează nimic. Am râs amar în mine, te urmăream şi nu înţelegeam, nu te uitai la mine când îmi vorbeai, aranjai nişte hârtii, te învârteai, iar eu nu înţelegeam, ce trebuia să urmeze? ce am cerut să urmeze? Lumea din jur era în ceaţă, nu voiam să urmeze ceva, nu mă cunoşteai deloc, sau prea multe femei apărute din neant în viaţa ta ţi-au căutat drumul spre sânge? Drumul spre trup? Nu, eu nu sunt aşa, nu vreau să fiu aşa, nu dau sufletul pe carne, nu dau dragostea pe aventură. Sufletul meu l-am simţit jumătate dintr-un puzzle, nu trupul. Nu sunt o superficială. Da, ştiu, îmi place să am grijă de mine, îmi plac tocurile, îmi plac fardurile, dar asta nu e totul, e doar o cortină care cade uneori ca să ascundă slăbiciuni, vulnerabilităţi, dar nu dau doi bani pe acei bărbaţi care văd doar fardurile mele. Nu sunt atât de pământeancă! Sunt mult mai mult! Şi ştiu, culcam pleoapele uneori pe gânduri lumeşti, te luam în braţe, te mângâiam, te priveam, puneam capul pe umărul tău, te ţineam de mână, dar nu am mers nicicând cu gândul mai departe, nu am luat în braţe nicicând trupuri, am ştiut doar suflete să mângâi. Atât, atât voiam. De fapt, voiam chiar totul, prea mult faţă de cât poţi tu să-mi dai. Şi atunci, nu-ţi cer! E bine aşa!

Dar pot să visez! Şi visam să fiu Galateea ta şi tu Pygmalion, obosit de vieţile în care ai trăit fără mine, trudit de călătoriile prin lumea largă, neînţeles de nimeni, să mă naşti din mâinile tale, copil alb din ghips, din lut, din pământ, să-mi dai formă, să-mi dai contur, noaptea, trezit din somn, mânat de dorul trudei, să vii, să-mi şopteşti: „Sunt eu!„ şi să-mi mai modelezi un braţ, să-mi mai sculptezi un detaliu, să-mi netezeşti pielea, ochii să mi-i desenezi cu cărbune, buzele să mi le roşeşti, să-mi aşezi coamă neagră pe umeri, din lut şi la final, când sunt eu întreagă, să sufli peste mine să-mi dai viaţă, tu să începi cuvântul şi eu să-l termin, eu să inspir, tu să alungi aerul din piept, tu să plângi, mie să-mi curgă lacrima, să-mi ştii respirațiile și bătăile de inimă, paşii şi unduirile, să-mi ştii tainele şi spovedaniile, să-mi ştii mişcarea şi încremenirea, să-mi ştii iubirea, dorul, sclipirea ochilor şi tresărirea buzelor. M-ai născut, copil din mâinile tale, asemeni Galateei, m-ai sculptat, dar ți-a fost teamă să-mi dai viață, ai uitat să sufli peste trupul meu şi m-ai ucis încet prin uitare. Sunt singură, încremenită, în atelier cu lut și piatră, târziu, prin ani, trupul meu din lut, e măcinat de timp, o bucată din mine se desprinde dureros şi cade, apoi alta, timpul, duşman nemilos, îmi destramă fărâmă cu fărâmă braţele, vântul îmi duce cenuşa, soarele mă arde neîndurător. Prin ani, nu mai rămân nimic, m-am irosit, m-am risipit, doar o adiere mai ajunge la urechea ta, îmi duce şoapta prin alte lumi. Auzi? De m-ai avut, prin uitare m-ai pierdut şi  vântul duce şoapta mea, o duce departe, până când se sparge de stânci, odată cu valurile…

Spune-ți părerea

comments