Dumnezeu nu este diplomat.

La un moment dat, era atât de simplu, apoi a devenit din ce în ce mai complicat.

Dumnezeu ştie că eu mai presus ca mulţi, am nevoie de iubire ca să supravieţuiesc, ca să trăiesc, ca să respir, vreau să dăruiesc dragoste, vreau să pimesc dragoste, dragoste curată de adolescenţi, nu vreau să vând dragoste, vreau să o dăruiesc aceluia care cred eu că merită, aceluia pe care-l visez, pe care l-am visat, vreau să împart dragostea mea cu cineva, vreau să o mărturisesc, nu vreau să o ţin ascunsă, vreau să fiu luată în braţe şi atunci să strig dragostea mea, cu forţă, fără să mă feresc de nimeni, nu vreau să pierd dragostea mea, vreau să o scriu în mesaje lungi, în scrisori parfumate, în bileţele aşezate cu emoţie între buchete de flori, nu vreau să mă joc cu ea, nu vreau să o mint, să o păcălesc, vreau să o descopăr când mă aştept mai puţin şi atunci să plâng, să dansez, să fiu uimită de atâta dragoste.

De ce nu m-am îndrăgostit când eram singură, când eram pierdută.

De ce de el? Parcă un corp ceresc m-a lovit şi mi-a schimbat cursul. De ce de el? Nu mi-am impus această dragoste, nu am căutat-o, el nu a făcut ceva special ca eu să mă îndrăgostesc, pur şi simplu, am simţit fluturii lumii adunaţi în stomacul meu, nu pot să pun că este vina lui sau vina mea, de fapt, nu pot să spun că este cineva vinovat de asta.

De ce nu m-am îndrăgostit de Șerban la București, de ce când toată lumea se ascundea de mine, Șerban mă căuta, mă invita, îmi aducea flori, iar eu nu simțeam nimic.

Dragostea lui Șerban, încercările lui, tatonările, învitațiile, mesajele, florile, toate aceste eforturi de a mă face atentă că el există, mă măguleau, dar atât.

Și când Tu,Dorul mi-a spus în ziua aceea că scrisoarea de la mine l-a măgulit, dar atât, m-am întors în timp, mi-am adus aminte de Șerban, am zâmbit trist, Dumnezeu întoarce câteodată roata cum nu ne gândim.

Bine, Șerban era disperat, exagerat chiar în anumite momente, dar el, sunt convinsă și acum, nu voia decât ambalajul, era învățat să cucerească ambalajul unei femei, nu se obosea să caute adânc, se învățase așa, fusese obișnuit să cucerească ușor, fără să pună suflet, vorbea sângelui din mine, nu inimii, făcea ce făcuse o viață și obținuse. În mine găsise o barieră peste care nu putea trece, o pâclă prin care nu reușea să treacă, un lacăt pe care nu reușea să-l deschidă.  Asta îl întărâta, încerca diverse tertipuri, era convins că știe orice despre femei, se descoperiseră prea ușor în fața lui. El se credea îndrăgostit, nu era cu adevărat, cum altfel se putea îndrăgosti atât de iremediabil, fără să mă cunoască, nu știa despre mine prea multe, doar glumeam când ne întâlneam, nu încerca să afle amănunte din viața mea sau nu încerca să afle cum sunt eu, cum gândesc eu, cum judec anumite situații. Faptul că nu încerca să-mi scoată sufletul la suprafață, mă făcea să-mi dau seama că nu era îndrăgostit de mine, doar de ambalaj, doar de ideea de femeie, de ideea de cucerire.

Și roata s-a întors, Dumnezeu a întors roata. Eu acum sunt cea care sare cu pieptul dezgolit în fața Tu,Dorului, cu sufletul gol, cu pancarde uriașe: ”Uite-mă, observă-mă!”, dar trece prin mine fără să vadă, fără să știe că sunt în jur. A descoperit ceea ce voia să descopere, nu-i trebuie mai mult. Vreau să-mi vadă sufletul, vreau să mă cunoască, dar nu-i trebuie!

Eu am fost dezamăgită de răspunsul Tu,Dorului nu pentru că nu avea să fie nimic, ci pentru cum înțelesese el situația, ceea ce credea el despre mine nu era prea măgulitor, mă vedea ieftină, de cumpărat de pe tarabe.

Pur și simplu cred că voiam doar să mă exprim și cred că îi ceream permisiunea ca să mă exprim, să pot să umplu o pagină cu sentimente și dor și drag și să îi trimit pagina și să nu facă nimic.

Dragostea este ca o corabie pe o mare dezlănțuită, am crezut că atunci când iubești nu părăsești totul fără să faci nimic, te zbați, te uzi până la piele, încerci să sudezi, încerci să acoperi, abia când nu se mai poate face nimic, te sui într-o barcă de salvare și pleci, în larg, cât mai departe…

Asta îi ceream, permisiunea de a primi ceea ce eu îi dau.

Spune-ți părerea

comments