Am visat mii de vise cu tine, cu ochii închişi, cu ochii deschişi, cred că asta este cea mai mare suferinţă, nicicând nu voi mai putea visa, acum ştiu totul, am pierdut magia visării, trăiesc un coşmar şi alunec în gol fără să mă prindă nimeni. Seara, tu erai ultimul meu gând, dimineaţa primul care îmi venea în minte, asta am pierdut, va trebui să învăţ să visez fără tine şi simt furie, aş vrea să fii în faţa mea să-ți pot spune că tu ai vrut asta, tu ai provocat totul, ai vrut să mă îndrăgostesc de tine, ai vrut să-mi fii unic tovarăş de gând, ai provocat, ai văzut cât sunt de slabă, poate ai foaie mâzgălită cu numărul de femei pe care reuşești să le îndrăgostești de tine, tu cu privirea ta, tu cu zâmbetul tău, tu cu râsul tău. Numai că eu, nu mă agăţ de tine, nu am nevoie de tine fizic, nu te aşteptai la asta, așa-i? acum, simt că parcă nu mai am identitate, nu mai exist, sunt imponderabilă, sunt altcineva, cineva a luat mi-a luat viaţa, a desfăcut-o de la jumătate şi a pus o altă viaţă în schimb, trăiesc altceva, trăiesc în locul altcuiva, o identitate furată, sunt un regn de vertebrată îndrăgostită, involuată, o umbră, o nălucă.

Nu te iubesc auzi, uite pun mâna pe telefon și acum te sun, și-ți strig: nu te iubesc, a fost o iluzie, te-am minţit, nu am vrut, a fost sub impulsul unui moment, dar te-am păcălit, nu te iubesc, nu te iubesc, nu te iubesc, a fost o greşeală, totul, doar o greşeală, nu-mi va mai trece niciodată prin fața ochilor paloarea ta din unele momente, inima mea nu se va face mică, mică de tot şi eu nu mă voi opri din ce fac, mereu să mă întreb de ce? Nu te iubesc, n-o să-mi mai fie grijă, voi fi rece cu tine, vei fi ca toți ceilalți și lacrimile îmi curg când știu cât de rece trebuie să fiu și platoşa de neiubire, îmi cade. Doamne, de ce nu ai avut milă? mă privesc în oglindă, sunt eu, şi pur şi simplu, de fiecare dată când ți-am scris, am fost tot eu, eu cea adevărată şi câteva clipe simţeam nevoia să nu ascund nimic de tine. Am vrut să-ți spun ceea ce simt şi atât şi am ştiut că voi fi judecată, ți-am spus totul, fără să ascund, ca un copil care se îndrăgosteşte pentru prima oară, nu am respirat cât timp ți-am scris, adevărul meu a curs lin, cuvânt cu cuvânt şi speram că la final va veni eliberarea, nu captivitatea, dar am rămas ostatic.

Într-o zi te-ai trezit de dimineaţă, ai citit horoscopul şi ai ajuns la concluzia că era momentul să faci pe viteazul cu mine, nici nu te-ai uitat la mine, nu ai avut curaj, mi-ai spus de parcă aș fi intrat prin efracție în viața ta, am spart ușile, ferestrele și am intrat cu forța, am avut catapulte cu care am spart lacăte, eu, Titan vrând să te transform din zeu în om de rând. Ai un jurământ, dar eu, Tu,Dorul? Eu cui rămân? Mă lași să orbecăi în Tartar? Jucăria ta? Poate povară de la un timp, nu știai cum să-mi spui, nu ai găsit niciun moment, să vii să-mi spui: vreau să vorbesc cu tine, ne plimbam cu mașina prin oraș câteva minute și îmi spuneai, de la început, de la primele mele rânduri, de ce acum? Îți devenisem povară? Credeai că nu mai scapi de mine? Nu, noi  nu jucăm într-un film cu obsedați, sunt o femeie normală, sunt o femeie care înțelege, doar să-mi fi spus cinstit, la timp, Tu,Dorul, nimic din mine nu te va opri din jurământul tău…

Și acum? Ce fac cu nopțile mele? Ce fac cu dorul meu? Oprește, Doamne visul! Oprește chemarea, oprește așteptarea!

Spune-ți părerea

comments