Scrisoare către Dumnezeu (1). Primul țipăt

M-am născut într-o dimineaţă de duminică, când bătrânii vremii se pregăteau de slujba de la biserică. Cu o zi înainte, mama fusese cu tata la iarbă verde, jucaseră volei, noaptea, începuseră durerile. Nu ai lăsat-o, Doamne, prea mult să se chinuiască, m-ai tras de mână afară cu blândeţe. Am ieşit cu mâna dreaptă înainte, anunţând lumea, viaţa că am ajuns şi timp de o săptămână am fost mascota spitalului, mică, neagră, plină de păr, ca un mic Mowgli sălbatic, dar cu mâna dreaptă mereu deasupra capului. A fost semnul meu distinctiv de-a lungul anilor, şi acum dorm cu mâna dreaptă deasupra capului, este mâna de care mă ţii, Doamne. M-ai dat vieţii vara, Tată, m-ai dat lumii pe căldură, când totul era colorat, când pomii erau verzi, când râurile curgeau vesel către mare, când ploile mângâiau pământul, iar Tu, Doamne, împăcai oamenii aruncând curcubee peste crestele munţilor.

Nu am putut defini dragostea pentru Tine de atunci, Doamne, nici nu ştiu când am fost conştientă de Tine, dar copil fiind, am simţit dragostea Ta peste tot în jurul meu, am simţit prezenţa Ta în jurul meu, nu defineam dragostea pentru Tine, Doamne, dar aş putea jura că Te-am iubit din prima clipă şi mâna dreaptă deasupra capului, a fost prima legătură cu Tine.

Am iubit viața, Doamne, am iubit-o din prima clipă, am iubit-o de la primul țipăt dat vieții și iubind viața, Te-am iubit pe Tine. Primul meu țipăt a fost îngenuncherea mea în fața Ta, dragostea mea închinată Ție, uimirea mea în fața măreției Tale!

Am iubit viața când am fost bolnavă, la trei săptămâni, când tataie, necunoscând știința mamelor, mi-a dat spanac cu sos, crezând că-mi potolește foamea și plânsul. Doctorii nu mi-au dat șanse, dar Tu ai luptat pentru mine, m-ai ținut de mâna dreaptă întinsă spre Tine și eu Te-am apucat și am revenit ușor la viață. M-ai iubit, Doamne, m-ai iubit cum nimeni n-a făcut-o pe pământ, Tu iubești pe toți, când iei copii lângă Tine îi prefaci în îngeri nelăsându-i transformării din lume, nepermițând întinarea lor, dar pe mine m-ai lăsat om, eu supraviețuind, ai vrut să arăți celor din jur că exiști când toți credeau că viața mea s-a sfârșit.

Și am trăit, Doamne, vrând să spun lumii că exiști!

Spune-ți părerea

comments

2 comentarii

Dă-i un răspuns lui Tuky Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *