1 decembrie 2018. A nins ceva la începutul săptămânii, s-a depus, mai ales în parcare. Am văzut vreo doi fraieri dând zăpada la o parte, ba au adus și un excavatoraș, dar am stat cuminte în casă. Lasă să mai plătească și alții, destul plătesc impozite, taxe. Apoi, am venit mai devreme de la serviciu, și am parcat pe un loc deszăpezit. Dimineața am găsit ștergătoarele ridicate. Sălbatici, domʼle, e ziua națională și suntem tot dezbinați. știu ei ce e aia zi națională? Deh, asta este România, de aia nu merge nimic bine în țara asta, că nu suntem uniți. Eu mi-am pus drapel la balcon, sunt patriot, să se vadă că sunt mândru că sunt român, ei și-au pus? Oare trebuia să pun și la geamul de la sufragerie? Să se știe că-mi iubesc țara. Poate găsesc un steag mai ieftin și pun și acolo, păi da, asta e mândrie, asta înseamnă patriotism, știu ei ce iubirea de țară, de popor? Mai îmi dau și lecții, cică de ce nu mă duc să curăț gunoaiele de prin parcuri, să-i fi văzut în septembrie cu saci, mături, greble, păi ăsta-i patriotism? Era ziua mea liberă și să mă duc să strâng ce ar trebui să strângă cei care sunt plătiți? Că de asta nu înaintăm, că nimeni nu-și face treaba în țara asta. L-am și luat pe fiu-meu la geam și i-am arătat, ”uite, tată, când vom înceta să fim fraieri cu toții, atunci or să meargă lucrurile în țara asta!”
Uite, eu, ca și român, îmi pun ie astăzi. Ah, ce-mi place chestia asta: ”ca și român”. Păi, da, am ascultat eu la televizor, așa vorbesc unii, știu ei ce știu, și asta înseamnă să fii patriot, să vorbești corect, să-ți iubești și limba, nu numai țara. Da, eu, ca și patriot, ca și român, mi-am luat ie. Au avut reduceri la mall, luasem o șpăguță și m-am gândit că este semn de devotament, de simț civic să te îmbraci ca străbunii.
Mă îmbrac românește și plec în centru, nu la paradă, mă plictisesc, nu-mi plac chestiile ăstea ostentative de patriotism, mie îmi place să-mi iubesc țara cuminte, liniștit, fără declarații fățișe. Fapte, domʼle, nu vorbe! S-o da iar fasole cu cârnați, mă înghesui eu să ajung în față, că destule am făcut pentru țară, dacă nu mai apuc, îmi iau niște mici, o țuicuță fiartă și poate găsesc pe cineva să schimbăm o vorbă, să le arăt ia, steagul, păi da, plec cu steagul în mână, îl scot pe geamul de la mașină, poate pe drum, arunc și ambalajele din mașină. Găsesc eu un colț de stradă să le las. ”Ce-i bă? Ce te deranjează, sunt doar cutii de țigări, ce vrei să le arunc pe geam? Lasă să-și facă treaba cei de la primărie, te pomeni că sunt și ei liberi azi? și dacă te duci la proteste, ce-i? Că doar nu eu am făcut țara asta așa cum e!” I-auzi, prostul, se duce la protest, în zi de centenar! Huo, trădătorule de țară! În zi națională se petrece, nu se strigă. Spion, vânzător de neam, cu d-alde ăștia am ajuns cu toate uzinele pe mâna străinilor. Că d-aia spun unii că era mai bine pe vremea lui Ceaușescu, eram mai uniți, ascultam, nu făcea fiecare ce-i trecea prin cap. Avea omuʼ un loc de muncă, un locșor unde să pună capul seara, nu cerșeam la poarta Europei. De ce să mă duc la proteste? Aș vrea și eu mai mult, mai bine, dar să mi-o iau în freză de la jandarmi? Sunt destui fraieri în țara asta, să-i cocoșeze pe ei. Eu, seara sunt obosit! Muncesc, nu ca alții!
Mai aud p-ăștia de la bloc că se duc la vot: ”Hai la schimbare!”, Ce schimbare, frate? Toți sunt la fel, d-aia nu votez. Las că am auzit eu că se ceartă la televizor, apoi merg la băută împreună. Nici eu nu sunt de acord cu toți, unii zic că-s prea mulți proști în fruntea țării, așa o fi, dar prostul n-are și el dreptul la o șansă? Ce să facă, să se ducă toți la coada vacii? Da, am văzut că unii nu spun ”ca și ministru”, se vede că n-au citit la viața lor prea mult, parcă acest ”ca și” te face mai român, te înalță, și prost să fii, parcă te face mai deștept. Îți dă o aură. Da, e adevărat, parcă le-a dat prea mult unora și altora prea puțin, că și ăla de la etajul 2, IT-ist, domʼle, are firmă, angajați, pleacă la costum, mama lui de șnapan, am auzit că-și face casă lângă oraș, de unde au domʼle ăștia bani cu cârca? Cică vine și la 10 seara acasă, și ce? Eu dacă vin la 4, nu muncesc? Nu mai vorbește mârlanul cu mine, de când am pus mașina în parcare de-am ocupat două locuri, și ce? Eu am stat în bloc de când s-a dat în folosință, el e venetic, vine de doi ani și vrea să facă ordine, că are bani. Vai de mama voastră, un steag n-ați scos pe geam, stați la căldură în zi de sărbătoare! Vă odihniți, sunteți obosiți. Eu nu sunt! Ia uite-o și p-asta, unde te bagi, fată? Al naibii să fiu dac-o las, s-o lase altul, mai fraier, ia uite, îmi face semn de la obraz, panarama naibii, tăvăliți România prin noroi, de-aia nu merge nimic.
Bine că veniți toți în centru, iile unde vă sunt? Steagul unde vă e? mă învârt ca prostul din cauza voastră, un loc liber nu găsesc, uite un loc pentru ăștia cu handicap, că le-au făcut locuri doar ei să trăiască, eu dacă sunt întreg, să mor! Lasă că nu s-o sfârși lumea dacă parchez aici. Să vezi ce ies eu din mașină cântând, să le arăt la toți patriotism, mama voastră de corporatiști: ”Deșteaptă-te române, din somnul cel de moarte….„
Legătură permanentă
Mai sunt mulți oameni ca tine, ca mine, ca alți câțiva patrioți adevărați. Dar se mulțumesc să-l lase pe omul leneș să-l sufoce cu perna (sau prin alte metode) pe patriotul urmaș al pașoptiștilor, al oamenilor lui Mihai Viteazu sau oamenilor care sorbeau vorbele lui Iorga și ar fi murit pentru țară lor dacă ar fi fost nevoie…
Vorbește, Cristinica, nu te lăsa! Dumnezeu de-aia ți-a dat creierul ăla al tău și inteligență emoțională pe care o ai
Legătură permanentă
Cristina, mă simt așa flatată de cuvintele tale. Îți mulțumesc din suflet, nu mă bat cu pumnii în piept, iubesc țara asta, dar mă deranjează ipocrizia. Mă rog, și multe altele, dar mă opresc aici. Numai bine!
Legătură permanentă