Scrisoare către Dumnezeu (2). Tataia
Tataia a fost primul om care mi-a vorbit despre Tine, dacă altcineva îmi vorbea despre credinţă, nu credeam poate, dar tataia se lumina când rostea numele Tău şi aşa ai […]
tataia
Drumul cerului veșnic!
Aveam, când eram mică, la noi în sat, în Gorj, un bătrân. Îl chema, de fapt, nu știu cum îl chema, i se zicea nea Tae. Avea un păr alb, […]
Din ierni trecute
Când eram copil și se apropiau sărbătorile de iarnă, parcă înnebuneam. Așteptam să treacă zilele și ele nu se lăsau, erau lungi, se târau, se scurgeau clipă cu clipă, simțeam […]
Toamna cu gene lungi
Când venea toamna, înainte de începutul școlii cu câteva zile, ne duceam la țară să strângem roadele de peste vară. Fiecare aveam un rol bine stabilit și fiecare își iubea […]
Când lumina s-a stins
După ce a fost acceptat ca ginere de străbunicul, până a-şi face casa dintre câmpuri, tataia cu mamaia au stat vreo doi ani în casa bătrânească, la străbunici. Atunci l-au […]
Tataia, lumina din copilărie
Bunicii de la oraș erau mamaie şi tataie, bunicii de la Gorj erau mamaia şi tataia. Legătura mea cu mamaia nu a fost prea strânsă. O iubeam pentru că era […]