2014

Mesaj pe aripile vântului

După zile de ceață, azi au răzbit spre prânz câteva raze de soare. Curând, astrul luminos și-a făcut loc cu coatele printre nori, și chiar de e frig, soarele stă […]

Doamne, mai am?

Nu mă pot identifica deloc cu toamna aceasta. Parcă este o toamnă strâmbă. Acum este cumplit de frig, ca peste o oră un soare puternic să apară să ardă în […]

Cristina Barbu

Mi-e frică de întuneric, întotdeauna mi-a fost şi pentru a mă proteja, mama îmi aprindea o veioză mică, atunci când mă culcam. Când Carmen rămânea noaptea la mine, de multe […]

Cristina Barbu

M-am jucat cu cuvintele mereu. Le-am împletit, le-am răsucit, le-am pus zorzoane și flori, sau le-am tăiat, le-am transformat, le-am găsit sensuri noi. Cuvintele au fost când păpușă de pluș, […]

Anticamera morții

Aşa se numea salonul în care o internam pe mama din trei în trei săptămâni. Era un loc în care eu nu aveam ce căuta, un loc în care orice […]

Cristina Barbu

Cineva, un medic, mi-a spus astăzi, după o serie de analize, că este ceva în neregulă. Am început să râd. Mi-aduc aminte de reacția mamei, acum mulți ani când i […]

Privirea cu raze de soare

Pământul se transformă, copacii se transformă, frunzele se mai zbat o secundă, apoi cad doborâte de vânt. Nu pot să dorm, nu vreau să pierd nimic din spectacolul vieţii, din […]

Privirea hulpavă

Sunt obosită. Am venit de la institut epuizată fizic şi murdară, sau mai bine zis, murdărită. Există un profesor, dincolo de ușa masivă, nu știu cum îl cheamă, de fapt, […]