Doamne, cât poate duce sufletul meu!

Este noapte grea, iarna începe să-și ia în stăpânire partea mea de lume. Aș vrea să strig în noapte, aș vrea să-mi eliberez mintea și inima, dar Tu,Dor le ține încătușate în palma lui. Tu,Dor, deschide palma și dă-mi drumul! Nu trebuia să ştii, nu trebuia să-ți spun nimic, nu acum, poate altădată, poate niciodată, unele cuvinte trebuie să învețe să aibă răbdare înainte de a porni de pe buze.

Te simți flatat! Tu,Dorule, trăiască tactul, trăiască diplomația, dacă tu nu te simțeai flatat, îmi rămânea sufletul ars în urma ta, îmi rămânea dorul nestins, dar așa sunt vindecată. Ai știut când mi-ai spus asta că am mâinile transpirate, că genunchii îmi tremură necontrolați, că pupilele mele erau uriașe? Că o venă mi se zbătea haotic pe gât, simțeam pulsul în ea? Că aș fi vrut să fug, doar să fug! Mulțumesc pentru elocvența ta, pentru cât de convingător și emoționant mi-ai expus flatarea ta, pentru cât de frumos îmi expui situația, dar de ce nu te uitai la mine? De ce priveai deasupra mea? Ai habar că uneori, aș prefera ca decât să-ți fi spus un cuvânt, decât să-ți fi scris o singură propoziție, să-mi fi înfipt un cuțit în carne, să simt tăișul până la os, să percep durerea cum cuprinde bucată cu bucată, sângele cum țâșnește? Ar fi durut mai puțin ca diplomația ta. Îți mulțumesc pentru cavalerismul tău, cum altfel poți scăpa de un „Te iubesc” oferit pe tavă, dar necerut, neașteptat, fără sens, fără înțeles, mulțumesc pentru politețea ta, și crede-mă că prefer să nu te uiți în ochii mei, prefer să nu vezi cum îmi pun piedici la lacrimi, prefer să te uiți deasupra mea, decât să-ți văd vreo privire miloasă, înduioșată. Să-ți scriu ca prieten? Zici tu?! Ce să-ți scriu, că este noapte? Că este frig, că mi-este frig? Nici nu credeam că te vei arunca la picioarele mele, dar nici la bobârnace cavalerești, la întortocheri de cuvinte protocolare nu mă așteptam. Nu aș fi crezut că simple cuvinte de consolare pot avea un asemenea efect traumatizant.

Da, Tu,Dor, orgoliul tău a fost satisfăcut, așa este? Nu aveai nevoie de dragostea mea, nu aveai nevoie de mine, de cuvintele mele, aveai nevoie de flirt, nu? Trebuia să vezi pe cineva la picioarele tale, cu sufletul în palmele tale. Trebuia să cucerești, nu? și de ce nu pe mine, dacă m-am nimerit pe acolo? Ce credeai că-ți fac? Credeai că te vreau în cearșafurile mele? Credeai că te voi viola? Am 50 de kilograme, orice calcul matematic ai face, nu pot târî un bărbat într-un pat, să te siluiesc fără voia ta, nici atât. Nu, în niciun caz, habar nu ai până unde poate duce sufletul meu!

De fapt, dragostea mea pentru tine, nu contează, așa este? şi nu va conta niciodată.

Iubitul meu, a fost o beţie, doar o beţie, am vrut paşii mei să-i aşez unul după altul, după cum bătea inima ta, un pas, o bătaie, alt pas, altă bătaie, am vrut să-mi măsor venirea după venirea ta, şi să plec odată cu plecarea ta, dar eu pe tine, doar te-am flatat. Altceva nu mai contează.

Atâta știu și poate voi avea curaj vreodată să-ți spun, că am iubit bizar, inexplicabil, dar necondiționat, că am dăruit fără să aștept nimic în schimb și că vorbele tale, cu ochii în hârțoagele de pe birou, măsurând a mia oară la reactivi pe care nu-i vedeai o temperatură știută deja, scuzele tale diplomatice nu vor anula iubirea mea. Doar îmi arată sensul în care trebuie să merg de acum.

Spune-ți părerea

comments

4 comentarii


  1. Poate ca intr-o astfel de ipostaza, nu ar insemna neaparat un refuz, din partea unui barbat. Ci, poate nici chiar el nu stie ce sa faca, asa ca alege cea mai buna varianta. Sa mentina o prietenie, o legatura. Desigur, circumstantele pot fi diferite, de la un individ la altul. Insa cred ca daca as pune aceasta intrebare unui barbat „tu ce ai face daca o femeie ti-ar scrie …” …. > cred ca multi dintre ei n-ar sti cum sa reactioneze. [nu includ cazul aventurierilor, ca aia oricum ar zice Da, in orice imprejurare 🙂 ]. Si chiar sa fi avut si alte companii, acel barbat, poate chiar din respect, a refuzat politicos. Din ceea ce stiu, unii se plictisesc repede, fara sa vrea, de o femeie.

    Th3Mirr0r

    Răspunde

    1. Eu, Mirror, am ales în poveste calea unui refuz inițial. Apoi…. mai vedem, nu știu nici eu ce va urma!!! Dar am fost pusă și eu în fața, nu neapărat a unui ”Te iubesc!” necerut, mai mult în fața unei curtări asidue. Curtarea o poți refuza chiar brutal, dacă vine de la persoane de mâna a doua, sau chiar de la persoane de prim nivel, dar cu obligații, dar un ”Te iubesc!”este altceva. Îl crezi trecător, nebunie, chiar răsfăț, dacă îl primește un bărbat este chiar mai neașteptat. Dar Taina primise multe semnale din partea lui Tu,Dor și apoi nepăsare mimată și iar semnale și iar nepăsare. Cine să mai poată înțelege? Este o femeie sensibilă, dar în spatele sensibilității, stă și multă putere!

      Răspunde

  2. In acest caz vechea zicală:Așa cum te plictisești de o nevastă frumoasă,te plictisești și de o relație…,este,încă,actuală.

    Răspunde

    1. Da, în situația de față se poate spune și asta! Mulțumesc pentru popas, domnule profesor!

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.