A mai plecat o mamă!

Azi noapte am visat că-mi curgea sânge din dinți. M-am trezit speriată, cu senzația de durere fizică, organică! Nu știu, cred în vise? Nu cred? Nu știu! Unele sunt atât de reale, ca acesta de azi noapte, încât durerea a despicat visul și a trecut în realitate. Mă durea dantura, mă durea dintele și o neliniște pornea din inimă, se scurgea prin vasele de sânge și mă cuprindea, încet, fără să mă pot apăra.

Am plecat la serviciu, m-am luat apoi cu ceața ce se risipea slăbită, m-am luat cu soarele ce se zbătea să răzbească printre nori, durerea a trecut, neliniștea s-a evaporat în razele șchioape. Apoi am aflat că mama unei colege s-a dus! Au început să-mi tremure genunchii, ochii s-au făcut mari, apoi am simțit iar furia de atunci. De ce mamele se duc?

Stăteam lângă mama, era atât de albă, gata, durerea încetase, mă simțeam vinovată de ușurarea pe care o percepeam printre mii de alte sentimente, printre furii și neputințe, știind că nu mai suferă, că nu voi mai sta lângă ea fără să pot face nimic. Apăsam continuu pe inimă, durea, apăsarea mi se părea că făcea durerea mai de suportat. O stare de paralizie punea stăpânire pe mine, venea lume, eu nu puteam să plec, nu eram eu aceea, cu siguranță era altcineva, dar catatonică, nu puteam nici să mă ciup, să știu, sunt eu? visez? cineva s-a inoculat în locul meu, în viața mea? Cu siguranță! Mama nu poate pleca. E un coșmar! Mamele nu pot pleca! Eu cui rămân? Noi cui rămânem? Mamele nasc, dau viață, cresc, modelează, sculptează, suferă, plâng, stau nopți nedormite, se roagă, dar nu pleacă. După astfel de viață închinată unui copil, nimeni nu poate să le ia viața lor, chiar lor! Dumnezeule, mamele nu le poți lua! Ele sunt tinere mereu, sunt veșnice! Irealul din jur a rămas zile în șir, paznic lângă mine. În momentele de luciditate, durea cumplit. Corpul, carnea, sângele, dar astea erau dureri pe care le puteam suporta, îmi simțeam sufletul, de parcă exista ca un corp străin în mine. Și durea! Invada! Cotropea! Nu voiam suflet atunci, mă ghemuiam să-l strâng, să-l alung, nu puteam! Încet, încet a devenit parte din mine, ca o grefă ce devine a celui vindecat. Durerea s-a atenuat, amintirile nu m-au mai bântuit, visele s-au domolit. Dar durerea revine de fiecare dată când mai pleacă o mamă. Neputința, lacrimile, furia, dorul revin mereu, se revarsă ca o apă ieșită din matcă. Dar știu, după ce mama a plecat, liniștea m-a cuprins după ce am găsit răspunsul le întrebările mele: mamele pleacă întotdeauna în Rai! Auziți, oameni buni? Numai așa putem trece peste plecarea mamei, știind că ele pleacă puțin, nu mor, doar pleacă în Rai!

Spune-ți părerea

comments

5 comentarii


  1. Toti cei care pleaca se intorc de unde au plecat sa completeze intregul divin al energiilor necreate. Faptul ca ne vom reintalni acolo face despartirea mai usoara. Viata e o minune si cei norocosi au sansa sa-si materializeze existenta sufletului prin inflorirea trupului si a mintii cu ajutorul intelepciunii divine. Depinde numai de atitudinea noastra cum se raporteaza la existentialitate si divinitate , consecintele fiind direct proportionale cu atitudinea.
    In univers aparent totul e ciclic si totusi, niciodata nu se intoarce in acelasi loc, precum anotimpurile care se repeta si totusi nu seamana cu cea fost, tot asa si viata noastra e un ciclu si in urma noastra ramane samanta ce am semanat-o.Este foarte posibil ca acest proces ciclic sa se opreasca si totul sa revina la momentul de dinaintea momentului initial, adica acea energie divina necreata din care toate sau creat. Sufletul nostru cunoaste aceasta stare , e in structura lui genetica , totul e cum se conecteaza la acea stare si pacea, linistea si echilibrul se instaleaza.
    Asa putem trece mai usor peste suferinta, durere si probleme cu iubire, pace si lumina in suflet.

    Răspunde

    1. Mulțumesc, Adrian! Am trăit după moartea părinților mei cu ideea că ne vom reîntâlni odată! Așa am putut trece peste calvarul plecării lor, așa repede unul după altul. Numai bine, am citit pe nerăsuflate.

      Răspunde

  2. Mon Cecil am vazut doar titlul si m-au trecut fiorii.
    Am citit pe nerasuflate ce ai scris. Emotionant!!!
    Condoleante colegei noastre!!! Suntem alaturi de ea!

    Răspunde

Dă-i un răspuns lui crys Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *