Magie este atunci când mă așez cu fața spre soare și îmi apare o umbră lungă, lungă care se întinde peste tot, până ajunge la tine și tu când vezi umbra venind știi că este umbra mea, știi că nu este un nor de ploaie care se așterne peste oraș și te lași umbrit de mine.
Magie este atunci când pun mușcate la geam și ele înfloresc și eu mă gândesc că treci pe lângă ele și le vezi, le simți, le miroși, iar iarna, pun globuri aprinse în curte și mă gândesc că oriunde ai fi, ele vor lumina ca un far calea ta.
Magie este atunci când îmi este somn, somn adânc și tu îmi faci semn să pun tâmpla pe pieptul tău și să dorm și chiar dorm, tu îmi așezi palmele peste urechi să nu aud niciun zgomot și ușor îmi susții capul, să nu cadă, te lași ușor pe spate, să-mi fie somnul mai lin și eu dorm și dorm și te visez cum ai grijă de mine și-mi place când ai grijă de mine.
Magie este când lucrăm la studiu, tu mă vezi în fața ta, dar eu nu sunt acolo, eu m-am ridicat demult de pe scaun, nu pot să stau locului prea mult timp, îmi place vocea ta, este o muzică pe care aș asculta-o la nesfârșit, sunt ca o pisică și aș vrea să mă cuibăresc și să torc, m-am ridicat, m-am așezat lângă tine, nimeni nu vede asta, nici tu nu vezi, dar mă simți, te uiți mirat, dar înțelegi, zâmbești și accepți magia, m-am așezat lângă tine, pun capul pe genunchii tăi, mă culcușesc acolo lângă inima ta, n-aș vrea să mai plec și dorm torcând ca o pisică mare, ascultând la nesfârșit vocea ta.
Magie este atunci când îmi este dor de tine, dar dor, dor și mă sui pe un covoraș fermecat și pe covoraș plec în zbor, noaptea să nu știe nimeni, să nu mă vadă nimeni, să nu se știe că fac magii și mă apropii de casa ta, pun capul pe pervaz și te urmăresc cum dormi și dacă te foiești, cânt un cântec de leagăn și adormi imediat, mă apropii de patul din lemn în care doarme dragostea mea, îți urmăresc obrazul, când te trezești, zâmbești, dar ai pleoapele atât de grele, visezi frumos, închizi ușor ochii și dormi în continuare, dimineața, eu plec și niciodată tu nu mă găsești, dar știi că în somnul tău eu am fost acolo, cu tine și nimeni altcineva nu mai știe.
Magie este când tu ești obosit și-mi spui că ești obosit, mie mi se strânge inima și iau toată munca de pe biroul tău, instalații, eprubete, trepiede, spun cuvinte deasupra lor și transform totul într-un câmp de maci și alergăm amândoi printre maci, totul este roșu în jur, roșu este și în noi, și fulgeră și începe ploaia și printre tunete, printre stropii de ploaie, strigăm, cântăm, ne învârtim, dansăm.
Magie este când Dumnezeu oprește timpul, oprește clipa, trecerea, atunci când sunt cu tine, și râdem și glumim, ne cunoaștem, ne povestim, nimeni nu intră și nimeni nu știe ce vorbim și trece vremea, dar noi suntem tot acolo, vorbind și când realizăm că stăm de mult timp acolo, toți din jur sunt bătrâni, numai noi suntem tineri, timpul a rămas în loc, toți au trecut prin anotimpuri, noi am rămas doar primăvara. Magie este când sunt la tine în laborator, trebuie să plec pentru că nu se cade să mai stau, eu știu asta și tu știi asta și mă ridic, dar nu vreau să mă ridic și plec și în ușă, tu spui: Mai stai!
Magie este când nu te-am văzut niciodată cum te închizi la șireturi, dar închid ochii și-mi imaginez și acum știu, este atunci când nu știu cum ești tu în pijamale, dar îmi imaginez și acum știu, este atunci când nu știu cum te speli pe dinți, și nu știu cum ești atunci când plângi și nu știu cum ești atunci când îți este dor, dar închid ochii, îmi imaginez și acum știu și atunci când eu nu știu cum ești când vii acasă, cum te lași obosit, dar ușurat, cum arunci cămașa de pe umeri, o lași ușor pe un colț de scaun, la ce te gândești? dar închid ochii și îmi imaginez.
Magie este când tu te joci cu mine, mă lași să mă cațăr pe umerii tăi și-mi duci mâinile la spate, în joacă și te faci că le răsucești, pe mine mă doare și ție atunci ți-e milă și îmi lași mâinile libere, magie este să te ating, ești drag, să îmi bag nasul lângă gâtul tău, să te miros, tu să mă muști de nas, ca în orice joacă.
Magie este când dragostea mea se repetă peste tot, se propagă, se multiplică, o caut în culori, o găsesc în arome, dragostea mea are suflet, da, este vie, are viață și trăiește în apă, în aer, în pământ. Magie este când te văd cu cineva, privirea ”mea” nu mai e a mea, zâmbetul este pentru altcineva, hainele tale miros a altă femeie, te iert, încerc să uit, continui să mă agăț de dragostea mea ca un naufragiat de o bucată de lemn în mijlocul oceanului, printre valuri, printre rechini ce vor să-l spintece. Vin talazuri uriașe, scândura se răstoarnă, îl lovește, da, chiar scândura cu care supraviețuiește, îl rupe, îl umple de sânge, dar se ține de ea, este salvarea lui. Fără bucata aceea de lemn, s-ar scufunda, ar muri, nimic n-ar mai fi!
(Nu plecați, povestea va continua și mâine. Stați cuminți și ascultați!)