Ninge, ninge peste tot, ninge cu fulgi imenși, ca anul trecut, dar îi simt reci în stomacul meu, în inima mea, cu lovituri de tunet peste mine cad stropii de zăpadă. Apoi se opresc. Apare soarele, undeva pe cer, dar nu și lângă mine. Îmi tremură tot corpul. Ora 10,00. Nu, nu plecasem încă de acasă anul trecut. Ascult ”Last Christmas, I gave you my heart”, și încă odată și încă. Mă foiesc, nu-mi pot găsi locul. Încerc să fac ceva, să-mi ocup mâinile, mă duc învinsă după lungi lupte cu mine și-mi cumpăr un pachet de țigări. Ca să mă mint, iau din acelea subțiri, oricum nu le simt, dar vreau să mă ascund în spatele fumului gros. Aprind țigară de la țigară, gândurile zboară, inima o simt mai ușoară, da, asta este soluția, voi fuma, voi pluti cu fumul și nimic nu mă va aduce pe pământ. Voi fi ușoară, voi fi fum. Este 11,00. Mă îmbrac, iau pe mine aceleași haine ca anul trecut, privesc în oglindă, îl văd pe el, așa cum era atunci, cu o vestă neagră, groasă luată peste pulovăr. Nu știu, poate este acolo, poate n-a avut curajul să mă sune, dar s-a dus singur acolo și mă așteaptă. Gândul acesta, îmi dă aripi. Cu siguranță este acolo, în mintea mea nu mai este loc pentru îndoială. Cu siguranță mă așteaptă. Doamne, să nu plece dezamăgit crezând că am uitat. Arunc haina pe mine, închid ușa și în ultima secundă realizez că aveam o căciuliță de blăniță pe cap, da sigur, când m-a sărutat s-a răsucit și eu o tot aranjam. Mă întorc și caut căciulița cu margini de blăniță albă, mă urc în mașină și pornesc ca un fulger spre iubirea mea, spre dragostea mea. Pe drum, vorbesc cu tine, așteaptă-mă dragul meu, Tu,Dorul meu, așteaptă-mă și chiar dacă undeva este teama că nu ești acolo, poate cuvintele mele, ruga mea, te vor aduce în același loc unde mă așteptai acum un an. Dar locul din parcare este gol. Mă îndrept spre ușă, mă gândesc că pe minunea albă, ai venit pe jos. Pustiu. Ușa mare este închisă, încerc, bat, cu puteri sleite de dezamăgire. Nu este nimeni. Tu,Dorul! Strig și nu-mi dau seama dacă strigătul se desprinde de buze, sau rămâne agățat, undeva în inima mea. Ești aici? și mă întorc pentru că o mașină a oprit în față. Dar nu ești tu. Sunt deschisă la haină și frigul ascuțit pătrunde ușor ca lama unui cuțit. Mi-e frig peste tot. Mi-e frig în mine, dar degetele paralizate nu mă ascultă, nu pot închide nasturii rebeli. Tu,Dorul? Ești aici? și mai trag amorțită de ușă. De undeva din spate vine un portar, se uită mirat, nu înțelege ce caut înghețată acolo, în fața clădirii pustii. Nu știu ce spun, că am vrut să iau ceva, dar nu mai e nevoie, plec, la poartă mă întorc, poate că este totuși înăuntru, întreb dacă este cineva. Nu, nu este, nu a venit nimeni. Plec. Poate este prin jur și mă așteaptă pe undeva. Caut, iau rând la rând mașinile, Tu,Dorul strig, dar vântul îmi duce strigătul în pustiu. Nimeni nu aude, portarul stă pe marginea scării și se uită mirat la mine, zice ceva, dar vântul îmi acoperă urechile. Și nici nu-mi pasă. Te caut, Tu,Dorul, te strig și în timpul acesta mă gândesc că tu poate nu ai fost nicio secundă așa cum am crezut eu, dacă erai, probabil mă așteptai acum. Lacrimi uriașe îmi cad pe față, sunt reci, îmi ajung pe buze, stau paralizată și nu înțeleg de ce portarul face semne disperate, mă întorc ușor, amorțită de frig, sleită, pe trotuar ești tu, Tu,Dorul meu, fața ta e o lumină, te îndrepți spre mine, alergi, nu-ți pasă că te vede cineva, două lumini apărute de nicăieri îmi taie fața, tu nu vezi nimic, disperarea pune instinctiv stăpânire pe mine, cu ultime puteri, în loc să te iau în brațe, te împing, alunec, pun mâinile la ochi să-mi feresc privirea de lumina uriașă apărută din senin și o durere îmi trece prin tot corpul. Apoi pace. Întuneric, nu văd nimic. Nu aud nimic. Nu simt nimic. Apoi dintr-o dată o lumină caldă mă înfășoară. Mă simt, ca niciodată, în siguranță. Apoi văd. Nu știu ce se întâmplă, sunt undeva pe jos, cu piciorul drept sub mine, dar nu-l simt, ochii sunt deschiși și buzele zâmbesc deși se prelinge ușor o șuviță de sânge pe ele. Și eu, ce caut deasupra? Eu sunt acolo, pe stradă, mă văd, uite, mă ating, dar mâna mea trece prin haine, prin carne. Tu,Dorul, tu strigi? lumea se adună, îmi iei capul, încerci să mă ridici, dar eu nu înțeleg, căciula este aruncată departe, și părul este plin de sânge, dar eu îmi trec degetele prin păr și e curat. Și piciorul meu este întreg, și pe fața mea nu se vede nicio rană. De ce sunt întinsă pe jos când eu zbor? nici fir de panică nu simt, doar un cântec îmi răsună în urechi. Nu știu de unde vine, dar este atâta liniște. Ce caut pe jos? De ce sunt plină de sânge și ochii mei mă privesc chiar pe mine, cea de deasupra și râd? Ochii mei înghețați râd. Iar eu simt atâta liniște, cum niciodată nu am simțit. De ani de zile nu am simțit liniștea asta. Șuvițe de sânge peste tot și la un moment dat sirene asurzitoare, cineva în uniformă care împrăștie lumea adunată. Tu plângi? De ce? Câteva persoane mă ridică pe o targă, îmi pun aparate pe piele, mi se vede pielea, mi se văd sânii, Doamne, să mă acopere cineva. De sus, din aer încerc să dau cu mâna peste haină, să acopăr goliciunea, dar mâna mea trece prin haine, nu simt nimic. Cineva îmi pune un aparat pe piept, îmi simt inima, da, acum o simt, cineva mă smulge de sus, din siguranță, nu mă mai văd, intru într-un tunel, este întuneric și frig, apoi lumină și simt rece pe piele, și o durere cruntă, cineva strigă: îi simt pulsul, altcineva spune: ”bagă 200”, șocuri puternice îmi aruncă trupul, mi-l împrăștie, Doamne, este cumplit de frig, du-mă te rog la căldură, du-mă te rog, la siguranță, ia-mă din durerea asta, ia-mă de aici, lasă-mă în brațele lui. Simt ochii cum se zbat încercând să clipească, apoi văd un nor, nu am vorbit cu nimeni, nu am spus unde mă duc, or să fie îngrijorați, nu am apucat să-mi iau rămas bun de la nimeni, îmi trece gândul prin cap, cred că nu am să mai pot vorbi, cred că nu mai am timp, nu mai am putere să mai vorbesc. Văd în fața ochilor chipurile copiilor, dragii mei, sunteți mari, veți trăi, acum eu nu mai sunt aerul vostru, Andrei va suferi cel mai tare, ar fi trebuit să-l aștept, să-mi cer iertare pentru ultimii ani când nu am mai fost a lui. Dar nu mai am putere să aștept. Nu-mi doresc decât să dorm, atât. ”Luptă!”, strigă cineva, tu strigi, Tu,Dorul? ”Luptă pentru mine!”, strigi, de ce să lupt? cu cine să lupt? Nu înțeleg, ești aici, iubirea mea, inima mea nu mai trebuie să lupte. ”Luptă pentru mine!”, strigi, aș vrea să te întreb ce mi-ai spus atunci când m-ai sărutat, când în ploaia de săruturi, buzele tale se odihneau pe fața mea, Tu,Dorul, ce-mi șopteai atunci? Mi-ai promis o oră, o singură oră în care să fim iar copii, acum mă ții în brațe, mă strângi la piept, strânge-mă tare, iubitule, strânge-mă o oră, apropie-ți buzele de buzele mele, uite, te-ai murdărit de sânge, sângele meu s-a unit cu al tău, suntem pe veci împreună, apoi simt iar cum trec prin întuneric, prin frig, apoi o lumină puternică, sunt alături de norul pe care-l priveam acum un minut, totul în jur este fum, eu sunt liniștea. Văd de undeva de sus, pielea mea dezgolită, îmi văd sânii goi, piciorul este drept acum, dar materialul din pantaloni este sfâșiat și din rană curge sânge, ochii rămân fixați pe norul de lângă mine, șuvițe de sânge se scurg de peste tot, dar pe mine nu mă mai doare nimic. E cald, lumină și liniște. Buzele mele au încremenit definitiv în zâmbet. Cineva aruncă un cearceaf peste trupul gol, dar bate vântul și-mi descoperă fața, ochii rămân afară înțepeniți spre cerul veșnic. Eu nu mai sunt, sub cearceaful alb, a rămas doar un nor, un fir de praf, un strigăt către văzduh. A început să ningă din nou, fulgii de zăpadă se topesc în sângele cald, cad pe ochii încă deschiși, alunecă, plutesc și își găsesc sfârșitul.

Spune-ți părerea

comments