ianuarie 2015

Dezleagă-mă!

Dacă te-am iubit, nu am păstrat nimic pentru mine şi gândurile ţi le-am dat şi spaimele şi visele mele, ai crescut din iubirea mea, ai devenit matur în iubirea mea, […]

Şi te-am iubit....

Te-am iubit. Nu am ştiut minciuna cât te-am iubit, nu am ştiut să mă gândesc la mine cât te-am iubit, doar tu. Gândurile mele, dorul meu inventau cuvinte noi care […]

Aleg inima? Aleg rațiunea?

Am un sentiment de apăsare, o tensiune pe care nu reuşesc să o gonesc. Am fost sâmbătă la Bucureşti şi am vorbit cu somităţile pământului. Mi s-a propus un post, […]

Doar Calu’ rămâne liber!

Ferestrele de la camerele copiilor dau în curtea din spatele unui bloc. Îmi place sâmbăta și duminica să stau la geam să privesc. În urmă cu câțiva ani, aici erau […]

Tu vei rămâne mereu...

Din păcate, viaţa nu se întoarce, nu îţi dă nimic înapoi. Nu poţi să uiţi, nu poţi să ştergi, nu poţi să schimbi. Iar dorul, cu toate zidurile pe care […]

Ultimele rânduri...

Ultimele rânduri, ultima dată când sunt cu tine, ultima dată când scriind, eşti al meu. Deşi ştiu că nu ai fost niciodată al meu, mi-a plăcut să cred asta, aveam […]

Cristina Barbu

E soare. După multe zile de ger, e soare. Stalactitele plâng! Lacrimi uriașe se preling, se adună pe asfalt, strângându-se în săcuți de apă, vântul bate și unde mici ca […]

Așteptând viața...

Zi de iarnă, ianuarie cu țurțuri atârnând ca abajururi uriașe la streșini, stalactite feerice scoborând din nori. Oameni pășind cu grijă, parcă baletând pe o oglindă spre care privesc toți […]

The Bucket list (3)

Şi ultima oră aş vrea să fiu cu el. Sunt anumite lucruri care trebuie reparate. În faţa celorlalţi, nu cred că am ceva de reparat, de explicat. Toate au fost […]

The Bucket List (2)

Aş vrea o oră cu copiii mei, nu, este puţin o oră, aş vrea două, trei ore, ei au timp mereu pentru mine, întotdeauna când îl strig pe Mihai: ”Hai […]