Am auzit că vrei să pleci din institut, prima oară n-am îndrăznit să te întreb, te-am întâlnit pe coridoare, complicitatea dintre noi se spulberase odată cu privirea mea rece ce se voia scut în fața unei nepăsări pe care o presimțeam la tine, dar care n-a făcut decât să te îndepărteze. Scutul s-a întors împotriva mea și m-a lovit.
Dar te-a lovit amarnic și pe tine. Ochii tăi s-au stins, nove căzute pe pământ. Nu încerci răceala, nu mimezi indiferența, treci ca și cum ai fi nălucă, nimic nu simți, nimic nu vezi, nimic nu te abate din drum. Te-am atins pe umăr, nu te-ai ferit, doar ai ridicat ochi goi ca ai statuilor, se adunase o lume de tristețe în ei, parcă plecase viața din tine. Te-ai stins, Taină și un gol se întinde între noi, nu știu dac-am să pot să-l mai umplu vreodată. Te-ai stins și nu știu pentru mine dacă ai vrea să reînvii? Voiam să-mi fac bagajele, să mă mut cu totul la tine în inimă, simțeam că este locul meu acolo, am strâns dor cu dor, lumină cu lumină, aripă cu aripă, clipă cu clipă, iubire cu iubire, le-am împachetat și mă îndreptam în zbor, nerăbdător să ajung, spre tine. Apoi, m-a cuprins frica. M-a copleșit! Încerc să-ți prind ochii, dar se uită în gol. Așa vrea să te iau de umeri, să-ți spun, să-ți strig: ”Taină, mi-e teamă de viață, mi-e teamă de iubire, mi-e teamă de sângele năvalnic ce aleargă prin mine. Viața nu m-a iertat, Taina mea, viața nu m-a menajat și orice pas fac, îl fac cercetând pământul din jur, de frică să nu m-aștepte iar o piedică, un hău!”
Stau la geam, așteptând să apari, undeva pe un fir electric suspendat deasupra, este agățată o cârpă roșie, o știu de mult, cineva, vreun rebel a aruncat-o acolo, a aprins-o soarele, a stins-o vântul, după ani a rămas, ciudat, în formă de inimă franjurată, ruptă, chinuită, deasupra tuturor, ca o avertizare parcă. Așa este inima mea, agățată pe un fir, sus, nici nu pot să ajung la ea, s-o prind, s-o duc acasă, o arde vara, o ruginește toamna, o ninge iarna, o înflorește primăvara. Beția zilelor din urmă s-a dus, cu ce-am rămas după ce n-am știut decât judecata să-mi ascult? Ieri, așteptam liniștea să-mi curgă prin vene, dragostea să țâșnească din mine ca o rachetă lansată spre cer, gândul pornea vesel spre tine, te gândeam în fiecare clipă, te visam, te doream, doar gândul la tine îmi pornea sângele spre inimă, de la inimă, înapoi spre inimă, într-un circuit vâlvoi, printr-un trup ce-l credeam imun, neutru, paraplegic. Eram viu, zilele trecute, Taină și apoi mi-am semnat singur o sentință la singurătate, la o viață fără tine. Am să-mi amintesc toată viața de fiecare undă a corpului tău, ținut în brațe timp de o oră, strâns, simțit până în străfunduri. Am să-mi amintesc de desenele făcute cu degetele pe trupul tău, mi-ai fost harpă, am să-mi amintesc de tine ca de un drum spre cer, cu fiecare nor întâlnit în cale, cu fiecare simțământ, cu fiecare tresărire. Iubirea mea, Taina mea, mi-ai fost liniștea de la capătul drumului, mi-ai fost fericirea cuibărită când nici nu m-așteptam, mi te-am transformat în pedeapsă și aș vrea să-L întreb pe Dumnezeu de ce m-a lăsat să trăiesc momentele acelea, sentimentele acelea dacă mi-a dat judecata asta strâmbă, inima mi-a luat-o la vale, dar a venit iar rațiunea din spate și a oprit-o, de ce m-ai lăsat, Doamne? De ce?
Și vei pleca, Taină, am auzit prin jur și te-am privit în ochi, te-am întrebat, ți-ai ridicat privirea, dar parcă priveai într-o ceață, nu mă vedeai, nu mă mai simțeai. Mi-ai spus că vrei să pleci, că ai o promisiune, te-ai întors și ai plecat, m-ai lăsat cu dor de tine, lăsai în urma ta dor, dor și aș fi vrut pașii să ți-i urmăresc, să te rog să nu mă lași singur iar, să pleci, dar să mă iei cu tine și dacă nu poți, măcar lasă-mi gândul să gândească la tine, lasă-mi iubirea să se joace cu tine, lasă-mi lacrima să curgă spre tine, lasă-ți mâna să mai alerge în părul meu, lasă-ți inima să mai gonească spre mine, lasă-ți gândul să mai gândească la mine!
Ne-am întâlnit la răscruce de vânturi, la răscruce de drumuri, dar vânturile mă alungă, iar drumul meu nu mai duce nicăieri. Iubire fără leac, eu te-am ales!
Tudor