Eu nu sunt prea pricepută la lucrurile astea, eu nu sunt prea pricepută la dragoste cu oameni necunoscuţi, tu nu ai fost un necunoscut, te știam atât de bine, inima mea te ştia atât de bine, de la început mi-a fost teamă, aş fi fugit şi aş fi stat şi tu parcă mă alungai şi parcă mă cheamai. Eu nu mă pricep la astea, sunt jocuri străine de inima mea.
Nu am vrut trupul tău, nu sunt o aventură pentru nimeni, voiam doar să vorbesc, să pot să umplu o pagină cu sentimente, și dor, și drag și să îți trimit pagina și să nu faci nimic. Nu trebuia să fii lângă mine ca să te iubesc, auzi? Am avut curajul nebun să-ţi scriu, să-ţi spun şi am ştiut că mă vei înţelege greşit şi am ştiut că se va termina o parte din ceea ce sunt.
Nu este decât haos, te-ai așezat vreodată în genunchi să te rogi pentru mine, să-I spui lui Dumnezeu, despre mine? Să-I spui ce va urma, că trebuie să faci ceea ce trebuie să faci? Cum ai spus preotului la spovedanie despre mine? Ai spus de scrisoarea de la mine? Ai dat vina pe mine? Ai spus totul? Te-ai rugat o clipă pentru mine, L-ai rugat pe Dumnezeu să aibă milă de mine sub securea ta?
Te-am iubit, Tu,Dorul, te-am iubit de tot, nu găsesc cuvinte grele să ți le arunc acum, le caut, răscolesc după ocări, sfâșii în cale căutând descărcarea fulgerului, dar mă voi așeza cu inima grea în fața lui Dumnezeu și mă voi ruga să-ți îndeplinească legământul.
Celor care te-au pus la colț le dai împăcare, tuturor celor care nu te iubesc le dai iertare, mie, doar mie, îmi faci rău, la mine doar nu te-ai gândit când ai făcut fiecare gest, când m-ai chemat, când m-ai atins, te rog, lasă-mă să te cert, lasă-mă să te bat cu pumnii, lasă-mă să te zgârii, să-ți arunc reproșuri adunate, mâine am să te iert, dar nu te voi mai căuta niciodată, nicio viață de-a ta nu este pentru mine. Rostul nostru nu este împreună, trebuie să ducem viața separat, departe unul de altul, pentru tine este ușor, tu ai știut asta de la început, te-ai pregătit, îți spui zilnic că nu trebuie să te legi de nimeni, tu știai, dar eu te-am așteptat și când nu te așteptam, te-am așteptat din instinct, din reflex, te-am așteptat ca pe prima respirație, te-am așteptat irațional, singură, sperând, iubindu-te, când nu-ți păsa de mine, eu vedeam și sufeream, dar îți găseam scuze, mereu ți-am găsit scuze, pentru orice și am continuat să te aștept. Tu, dragostea mea, ai venit, știind că vei pleca, măcar să-mi fi făcut semn să înțeleg dacă nu puteai să-mi spui, cum ai găsit drumul spre mine de fiecare dată când voiai să vin lângă tine? Cum m-ai chemat? Îmi dădeai un telefon și mă întrebai aiurea despre altceva, dar eu știam că trebuie să vii, că trebuie să vin, ne întâlneam la mijlocul cărării, te cunoșteam de departe, aveai părul negru brăzdat de firicele albe și zâmbet de copil, eu eram soarele din calea ta, noaptea adâncă în care te odihneai, visele bune care te linișteau. Acum, în noaptea asta, dacă ai veni să mă cauți, dacă ai ști să mă cauți, m-ai găsi ascunsă în mine și m-ai găsi și în tine, am ochi negri și părul negru, am forma ta, degetele mele s-au modelat după fața ta, mijlocul meu s-a subțiat sub strângerea ta, ai vrea să mă ții de mână, dar ți-e teamă, dacă închizi ochii, ai să mă vezi, caută-mă în jur, găsește-mă, doar în noaptea asta…
Sunt prinsă undeva între vis și realitate, sunt agățată în aer, urc munți și nădușesc, inima mi-e bulgăre de lut, dacă aș putea să fug, să evadez din lumea cenușie ce pare că nu are nimic de oferit, am semănat vise și am cules stele, luni de zile am plutit în aer, mai prinzând o stea, și încă și încă, când umpleam tolba de stele voiam să vin să ți le împrăștii în brațe. Tu,Dorul, eu nu am învățat până acum să fiu mare, de ce trebuie să mă înveți tu acum? O viață întreagă trebuie să înveți și trebuie să uiți ca să te faci mare, dragostea mea, ce-mi faci tu mie?