Lăsați-mă să scriu!
Viața nu mi s-a părut întotdeauna ușoară, dar vedeam oameni în jurul meu care duceau cruci grele în spate, bătrâni, bolnavi, oameni singuri pe lume care-și conduseseră pe drumul fără […]
credință
Și râd, și plâng
Primăvara se strecoară pe furiș prin spatele iernii și ștrengară, aruncă un soare orbitor pe cer. Iarna, luată prin surprindere, face un pas înapoi, se uită buimăcită la îndrăzneala primăverii […]
Scrisoare către Dumnezeu (4). Visare
Apoi, vara următoare, fără Ionică, mai ştii, Tată? Cât l-am căutat, cât am răscolit boscheţii din jur, când nea Mihai pleca pe dig, îl strigam: Ionică, eşti aici? Ionică, eşti […]
Scrisoare către Dumnezeu (3). Ionică
Pe Ionică, ţi-l aduci aminte, Tată? A fost, cred, cel mai drag prieten al copilăriei mele, simţeam în inima mea de copil, că după mama şi tata, după bunicii mei, […]
Drumul cerului veșnic!
Aveam, când eram mică, la noi în sat, în Gorj, un bătrân. Îl chema, de fapt, nu știu cum îl chema, i se zicea nea Tae. Avea un păr alb, […]
Zbor spre lume!
Mă trezesc cu amintirea zilei de ieri. Este toamnă adâncă, nicio rază rătăcită printre nori de astă-vară nu mai apare. Dar soarele s-a mutat în mine, cu tot, cu mobilă, […]