libertate

Alunecând...

Da, inimă, te știu, ți-e frig. Te-ai adunat mică și zgribulită într-un cotlon și nu mai vrei să ieși, ți-au căzut și ție frunzele, de parcă ar fi putut ele […]

Început, sau sfârșit?

14 septembrie. O zi ca oricare alta. Zi de toamnă, dacă pământul nu ar fi acoperit de frunze uscate, ai zice că este zi de scăldat în râurile vacanței, în […]

Cele mai intense 30 de minute

Câteodată îmi deschizi uși spre vise visate demult, apoi le închizi, mi le trântești în nas, nu mă simți, da, știu, simți atât de multe, uneori frumos, alteori ascuns, simți […]

Sânge de nomad...

Mi-a fost teamă să-ți mai scriu, te văd cu buchetul de flori alergând pe coridor, mi-era teamă de cerneala care curgea prin venele mele. Curgea și curgea, lua viață din ea, […]

Oprește-o de poți!

Și m-am schimbat, erai celula, închisoarea mea, captivitatea mea în care stăteam închisă, mă eliberam, dar recidivam, mai drag, mai emoționant, mai cald, nu-mi plăcea libertatea și mă întorceam doborâtă […]

Cristina Barbu

Casa de la țară era în câmp, gara era pe undeva lateral, în față. Cele mai multe trenuri ce opreau, erau trenuri de navetiști. Muncitori prin orașele din jur. Unii […]

Cristina Barbu

Am fost crescută să respect, să iubesc, să mângâi. Copil fiind, într-o zi, pisicul nostru a venit acasă clătinându-se. Cineva îi înțepase coada, de fapt coloana vertebrală era înțepată. Curgea […]