Și m-am schimbat, erai celula, închisoarea mea, captivitatea mea în care stăteam închisă, mă eliberam, dar recidivam, mai drag, mai emoționant, mai cald, nu-mi plăcea libertatea și mă întorceam doborâtă în captivitate, căpătam dependență de gardianul meu, lanțul îmi devenea drog.
Îmi place siguranța, îmi place stabilitatea, schimbările mă năucesc, caut poze din trecut și odată cu ele, emoțiile de atunci, mă agăț cu obstinație de amintirea părinților mei, ei au reprezentat pământul de sub picioare ani de zile, chiar dacă trăiesc banal, într-un confort mărunt, ieftin, prăfuit, nu vreau să mă desprind de el, va urma iar nesiguranța, incertitudinea, îndoiala, dar siguranța din brațele tale, liniștea pe care am simțit-o atunci, n-o voi mai întâlni niciodată.
Am greșit? Te-ai speriat? Sau te-ai oprit? Te-am iubit cu îngăduința ta, ți-am spus cum te văd eu și m-ai lăsat să te iubesc, dacă nu îmi îngăduiai, te iubeam pe ascuns, în gând, în șoaptă, așa, te-am iubit strigându-ți iubirea, te-am năucit, te-am sufocat, te-am amețit.
Și joc un rol de femeie puternică, femeie rece, indiferentă, căreia nu-i pasă, te văd și te ocolesc, dar din spatele rolului, te caut și tânjesc după brațele tale și plâng, m-ascund și plâng și nu mai vreau să fiu puternică, femeie vreau doar să fiu, acolo, lângă tine, am obosit și toate întoarcerile tale, plecările și revenirile, joaca ta mă istovește și uneori mi-e dor de mine cea dinaintea ta.
Sunt atât de mică și chiar nu pricep rosturile lumii toate, ți-am dăruit iubire, am vrut asta, ți-aș fi dăruit-o înzecit, dar tăcerea ta a fost ca un răspuns: să mă opresc! Cred că puțin și alături de tine am trecut pragul de la copil la femeie, m-ai făcut femeie și nu fizic, ci prin ceea ce tu mi-ai dăruit, cred că peste ani mulți, de-ar fi să trăim, de te-aș întâlni, aș continua de unde am lăsat iubirea, ca o linie a vieții pe mâna stângă, întreruptă brusc și continuată spre podul palmei, aș continua să vreau să-ți dăruiesc iubire, m-aș simți mai departe responsabilă pentru tine, aș încerca să te protejez cu cei aproape 1,60 ai mei, fiind convinsă, uneori că te iubesc din copilărie și până te-aș întâlni, mi-aș aranja iubirea, aș găti-o, aș primeni-o de sărbătoare, aș farda-o, aș întineri-o, aș curăța-o de gelozii și păreri greșite, de prejudecăți, aș feri-o de bârfe, de ochi iscoditori, aș fi și mai conștientă de ceea ce înseamnă, i-aș căuta și alte sensuri, aș fi mai sensibilă, ți-aș scrie mai frumos, mai delicat și când iubirea ar fi perfectă, s-ar putea să plec în căutarea ta: Sunt Taina, Tu,Dorule, mă mai știi? mă mai vrei? mă mai accepți? Poate atunci va curge iubirea de la unul la celălalt, râu între sufletele noastre, fără meandre, fără bolovani în cale.
Dacă trăiești iubirea cu bucurie, cu nesaț, fără condiții, poate atunci, sau doar atunci ești împlinit.
Și atunci, ne-am întâlnit prea devreme?
În mulțimi de oameni, între oameni străini și prieteni, între cunoscuți și necunoscuți, oriunde, ochii mei te vor căuta, inima mea se va duce spre tine! Oprește-o de poți!
Taina