De cele mai multe ori, puteam!
Când ai plecat, am dat din umeri. Ei și ce? o plecare! O plecare între multe alte plecări! Ce mai contează o plecare? Eram învățată cu plecări fără întoarcere, fără […]
ură
Eu, omul sentimentelor
Am iertat! Nu am putut uita, deși știu că iertarea totală implică uitarea. Dar amintirea urâtă îmi este scut. Fiecare umblăm cu astfel de amintiri, deziluzii, dezamăgiri, trădări, le luam […]
Am fost TU….
Într-o noapte, am visat că te-am întâlnit pe stradă, întâmplător, după ce secole întregi nu ne regăsisem, după ce umblasem prin vieți separate, rătăciți în lumi paralele, după ce ne […]
Voi pleca…
Voi pleca în seara asta, dar am să mă întorc, cred că am să mă întorc. A pleca înseamnă a muri puțin, nu? voi muri și eu puțin și apoi, […]
Sub anestezie…
După ce mi-a spus adevărul, după ce am înțeles că în viața asta nu voi sta cu mâna mea în mâna lui niciodată, că nu voi sta cu capul pe […]
Eu nu strivesc minuni!
În dragoste eu pun totul, dacă văd un fluture albastru, aş vrea să-l iau în palmă, să-i mângâi aripile diafane, dar i-aş face rău cu toată uimirea mea. Tu,Dorului uimirea mea […]
Şi te-am iubit….
Te-am iubit. Nu am ştiut minciuna cât te-am iubit, nu am ştiut să mă gândesc la mine cât te-am iubit, doar tu. Gândurile mele, dorul meu inventau cuvinte noi care […]
Ultimele rânduri…
Ultimele rânduri, ultima dată când sunt cu tine, ultima dată când scriind, eşti al meu. Deşi ştiu că nu ai fost niciodată al meu, mi-a plăcut să cred asta, aveam […]
Scrisoare către Dumnezeu (4). Visare
Apoi, vara următoare, fără Ionică, mai ştii, Tată? Cât l-am căutat, cât am răscolit boscheţii din jur, când nea Mihai pleca pe dig, îl strigam: Ionică, eşti aici? Ionică, eşti […]
Când am încetat să fiu copil
La începutul clasei a 2-a, doamna învățătoare s-a pensionat. Anul școlar începuse deja și hotărârea doamnei a luat-o prin surprindere pe directoare. A trebuit să ia o soluție rapidă și […]