Şi te-am iubit….
Te-am iubit. Nu am ştiut minciuna cât te-am iubit, nu am ştiut să mă gândesc la mine cât te-am iubit, doar tu. Gândurile mele, dorul meu inventau cuvinte noi care […]
Te-am iubit. Nu am ştiut minciuna cât te-am iubit, nu am ştiut să mă gândesc la mine cât te-am iubit, doar tu. Gândurile mele, dorul meu inventau cuvinte noi care […]
Din păcate, viaţa nu se întoarce, nu îţi dă nimic înapoi. Nu poţi să uiţi, nu poţi să ştergi, nu poţi să schimbi. Iar dorul, cu toate zidurile pe care […]
E soare. După multe zile de ger, e soare. Stalactitele plâng! Lacrimi uriașe se preling, se adună pe asfalt, strângându-se în săcuți de apă, vântul bate și unde mici ca […]
Zi de iarnă, ianuarie cu țurțuri atârnând ca abajururi uriașe la streșini, stalactite feerice scoborând din nori. Oameni pășind cu grijă, parcă baletând pe o oglindă spre care privesc toți […]
Aş vrea o oră cu copiii mei, nu, este puţin o oră, aş vrea două, trei ore, ei au timp mereu pentru mine, întotdeauna când îl strig pe Mihai: ”Hai […]
Oamenii fac în viaţă tot felul de alegeri. Unii aleg să-şi urmeze viaţa fără compromisuri, alţii aleg drumul plin cu suişuri al ipocriziei și fățărniciei, al minciunii, dar în momentul […]
După ce am terminat liceul, am dat la medicină. Am picat cu trei sutimi. Nu mă atrăgea meseria asta, dar eram influențată de cei din jur, de medicii din familie, […]
Decembrie s-a pus pe treabă! Parcă s-a așezat la masa de lucru după un concediu prelungit, și-a zis că a stat prea mult degeaba și acum, odihnit, plin de forță […]
Apoi, vara următoare, fără Ionică, mai ştii, Tată? Cât l-am căutat, cât am răscolit boscheţii din jur, când nea Mihai pleca pe dig, îl strigam: Ionică, eşti aici? Ionică, eşti […]
Pe Ionică, ţi-l aduci aminte, Tată? A fost, cred, cel mai drag prieten al copilăriei mele, simţeam în inima mea de copil, că după mama şi tata, după bunicii mei, […]