Cristina Barbu

Și râd, și plâng

Primăvara se strecoară pe furiș prin spatele iernii și ștrengară, aruncă un soare orbitor pe cer. Iarna, luată prin surprindere, face un pas înapoi, se uită buimăcită la îndrăzneala primăverii […]

Mă întorc acasă!

Şi Dumnezeu a ales! Iar dau vina pe Dumnezeu pentru ceea ce decid eu, sau viața, sau soarta, sau firul meu, sau da, chiar Dumnezeu. Îl fac părtaș la pașii […]

Dezleagă-mă!

Dacă te-am iubit, nu am păstrat nimic pentru mine şi gândurile ţi le-am dat şi spaimele şi visele mele, ai crescut din iubirea mea, ai devenit matur în iubirea mea, […]

Şi te-am iubit....

Te-am iubit. Nu am ştiut minciuna cât te-am iubit, nu am ştiut să mă gândesc la mine cât te-am iubit, doar tu. Gândurile mele, dorul meu inventau cuvinte noi care […]

Aleg inima? Aleg rațiunea?

Am un sentiment de apăsare, o tensiune pe care nu reuşesc să o gonesc. Am fost sâmbătă la Bucureşti şi am vorbit cu somităţile pământului. Mi s-a propus un post, […]

Doar Calu’ rămâne liber!

Ferestrele de la camerele copiilor dau în curtea din spatele unui bloc. Îmi place sâmbăta și duminica să stau la geam să privesc. În urmă cu câțiva ani, aici erau […]

Tu vei rămâne mereu...

Din păcate, viaţa nu se întoarce, nu îţi dă nimic înapoi. Nu poţi să uiţi, nu poţi să ştergi, nu poţi să schimbi. Iar dorul, cu toate zidurile pe care […]