Celui care știe

Trebuia să aibă un nume?

Sfârșit de mai cu ploaie caldă… Îmi cumpăr cafeaua și țigările, dau să mă așez pe bancă și constat cu surpriză că Macondo, tărâmul meu, a fost desconspirat. Sub băncuță, […]

Cristina Barbu

La câteva luni de când a murit mamaie de la oraș, mă plimbam prin centru. Îi aveam pe Mihai și Mihaela de mână, şi le explicam din „tainele” traversării străzilor. […]

Zâmbet cu raze de soare

Studenții au venit din nou în practică. Și cu ei, la un moment dat, a apărut profesorul cu cicatrice pe frunte. Da, este cert, lucrează aici, am crezut că este […]

Cristina Barbu

E Mai…. Pe stradă miroase a liliac. Am cumpărat din piaţă, de la o ţărancă, o căldăruşe plină de flori de liliac alb. În casă a venit primăvara… Am ieşit […]

Aprilie cu viață

E aprilie… E cald, am renunțat la haina grosă, iar băncuța mea e din nou invadată de gâze care se trezesc năuce la viață. Îmi savurez cafeaua și cele două […]

Criza, ca o hidră otrăvită

Nu ştiu de unde a venit, nu sunt economistă, nu cunosc substraturile, legile după care se învârt rotiţele economiei, nu ştiam dacă este normal să vină, nu mă aşteptam la […]

Cristina Barbu

După câteva zile de ger năpraznic, după zile de zăpadă fără miros de cozonac, a început să plouă. Totul s-a transformat în ghețuș. Văd doar copiii veseli mergând spre școală, […]

Cine ești?

După câteva zile în care soarele timid, a încercat să apară, astăzi a fost învins de nori. Am crezut că vine deja primăvara, dar iarna a revenit cu toți aliații […]

Bunicul

Aşa îi ziceam când vorbeam de el. De fapt, îi ziceam tataie. Cred că era cel mai crunt om pe care l-am cunoscut vreodată. Îi bătea pe toţi cei din […]