privire

Privirea cu raze de soare

Pământul se transformă, copacii se transformă, frunzele se mai zbat o secundă, apoi cad doborâte de vânt. Nu pot să dorm, nu vreau să pierd nimic din spectacolul vieţii, din […]

Privirea hulpavă

Sunt obosită. Am venit de la institut epuizată fizic şi murdară, sau mai bine zis, murdărită. Există un profesor, dincolo de ușa masivă, nu știu cum îl cheamă, de fapt, […]

Tu,Dorul meu!

Citesc ce scriu şi sunt bulversată. Amalgam de sentimente se adună în mine, le alung, vin iar nechemate, gândurile se îndreaptă acolo unde nu le vreau! De ce totuşi, îmi […]

Cristina Barbu

Sfârșit de iunie… cald, însorit. Dar vânt astăzi, destul de supărat pe lume. Iubesc atât de mult Macondo al meu în zilele calde de vară. Am renunțat la cele două […]

Eu, dincolo de ușa masivă

Restul iernii trece liniștit. Unele zile chiar anunță primăvara, dar se mai înfoaie iarna câteodată, nu vrea să cedeze terenul câștigat cu greu în lupta cu soarele. Mai plouă, mai […]

Iubirea, leoaică tânără....

Îmi aduc aminte de Octavian Ionică sau Ioniţă, nu mai ştiu bine, cel al cărui tată scria culegeri de chimie (culegerile de probleme cu care ne chinuia profesorul în liceu). […]

Octombrie

S-a terminat vacanţa. Prima zi, urâtă, obositoare, dar mai urâte au fost ultimile zile în care am trăit cu ameninţarea începutului de şcoală. În fiecare an de 1 octombrie, profesorii […]