Din lumea celor care nu cuvântă
Când eram mică, sufeream toamna când cădeau frunzele, fiecare frunză dusă era o moarte pe care nu o acceptam. Le luam și le răsădeam, văzusem eu la televizor că ”abracadabra” […]
sentimente
Îți eram femeie, îți eram prunc…
Uneori mă trezea dorul de Andrei și credeam că îl voi putea ierta și nu numai din teama zilei de mâine, din teama de suferință și singurătate, credeam că îl […]
Roagă-te să te uit!
Ce rost a avut? Ce rost ai avut? Nu, să nu îmi spui că nimic nu este întâmplător, nici măcar tu nu crezi în asta. Orice s-ar întâmpla din clipa asta, orice […]
Într-o zi, totul va fi trecut…
Dragostea mea a fost ca un pârâu pornit din cușma muntelui, din rădăcină de brad falnic nedoborât de vânt, a venit la vale cu forță, s-a transformat în râu ce […]
Dumnezeu întoarce roata
Dumnezeu nu este diplomat. La un moment dat, era atât de simplu, apoi a devenit din ce în ce mai complicat. Dumnezeu ştie că eu mai presus ca mulţi, am […]
Inimă de izbeliște!
M-am întors la institut. Am stat împietrită pe banca mea, în lipsa mea au dat fire de iarbă, m-a mângâiat teiul, m-au salutat castanii. Banca a scârțâit voioasă când m-am […]
Îmi vreau căderea!
Am zăcut zile și nopți! Vise fierbinți, tulburi, mi-au răvășit ce mai rămăsese viu din mine! Nimic nu mi-a oprit căderea. Treaptă cu treaptă tot mai jos, tot mai adânc, […]
Iluzii la vânzare?
M-am plimbat ore în şir pe străzi. Sunt singură. Andrei a plecat la Bucureşti. Nu am ştiut ce să fac cu timpul gol. Şi cu mine goală. Străzile sunt pustii […]
Scrisoare către Dumnezeu (3). Ionică
Pe Ionică, ţi-l aduci aminte, Tată? A fost, cred, cel mai drag prieten al copilăriei mele, simţeam în inima mea de copil, că după mama şi tata, după bunicii mei, […]
Pe partea întunecată a lunii
Merg zi de zi la institut, unde totul a devenit un chin. Îl văd, îl urmăresc ştiind că niciodată n-aş putea să-i mai spun măcar un cuvânt, ştiind că-i voi […]