Rămas bun, doamna profesoară!
Mă opresc astăzi, din povestea mea, doar astăzi. Este o zi tristă, o doamnă profesoară a trecut pragul spre nemurire, și vreau această postare să o dedic domniei sale. Anul […]
Cristina Barbu
Ploaia din noi
După câteva zile de ger năpraznic, după zile de zăpadă fără miros de cozonac, a început să plouă. Totul s-a transformat în ghețuș. Văd doar copiii veseli mergând spre școală, […]
Tataia, lumina din copilărie
Bunicii de la oraș erau mamaie şi tataie, bunicii de la Gorj erau mamaia şi tataia. Legătura mea cu mamaia nu a fost prea strânsă. O iubeam pentru că era […]
Cine ești?
După câteva zile în care soarele timid, a încercat să apară, astăzi a fost învins de nori. Am crezut că vine deja primăvara, dar iarna a revenit cu toți aliații […]
Bunicul
Aşa îi ziceam când vorbeam de el. De fapt, îi ziceam tataie. Cred că era cel mai crunt om pe care l-am cunoscut vreodată. Îi bătea pe toţi cei din […]
Începe verdele….
Este noiembrie, apoi decembrie… verdele s-a transformat în ruginiu, miroase a toamnă arsă, apoi în câte-o dimineaţă, e alb totul, apoi gri, miroase a clopoţei, iar alb, iar gri, uneori, […]
Lista mea fermecată
Chiar mi-am dorit mereu să fac o listă cu lucruri care îmi plac, lucruri pe care aș vrea să le fac, să le repet, uneori, la nesfârșit. Există și lucruri […]
Noi, înainte şi după
Am avut întâlnirea de mulți, mulți ani…. Dimineaţa ne-am întâlnit în curtea liceului cu câțiva profesori, aceia care oficial s-au implicat în organizarea întâlnirii. S-a strigat catalogul, până s-a ajuns […]
Minunile mele
Şi trece timpul… va fi noiembrie, va fi decembrie, dar dorul de mare rămâne, mirosul sării rămâne, amintirea albastrului nesfârşit poate că dispare, dar mirosul sării rămâne. Caut în buzunarele […]
Bucureștiul, ca un vis urât
A trebuit să mă duc din nou la București. Deja este obositor. Anchete, declarații, semnături, de fiecare dată când trebuie să plec la București, îmi spun că este ultima oară, […]