Cristina Barbu

Panică în Macondo

Este extrem de cald. Iulie s-a revărsat cu arșiță, cu patimă mare peste oraș. Dimineața mai este ceva mișcare pe străzi, apoi spre prânz se pustiește în jur, lumea se […]

Cristina Barbu

Nu ştii care zi este frumoasă… Aştepţi demult o zi şi se termină lamentabil, trec zilele încet, se târăsc şi ziua nu mai vine, apoi momentul mult așteptat se duce, […]

Darul de la Dumnezeu, viața

La întâlnirea de anul trecut, a venit Valentin. Acelaşi. Îmbrăcat în negru, ca întotdeauna, cu ochii lui verzi ca smaraldul, ca întotdeauna, şi senini, ca întotdeauna… De ce oare mama, […]

O umbră pe mare

De ce se uită omul acesta aşa la mine? Astăzi când am trecut pe lângă el, am vrut să-l opresc, să-l iau de mână: „Hei, omule! De ce te uiţi […]

Iunie cu văpaie....

Iunie cu văpaie…. Pământul a luat foc. Arde orașul, arde aerul, arde asfaltul, arde Macondo. De dimineață, soarele deja dă în clocot. Pisoii mei au mai crescut. I-a înfiat și […]

Părinţilor mei...

Când scriu despre părinţii mei, orice, o frază la întâmplare, un vers, un gând, aş vrea să mă aşez în genunchi. Nu, nu ca în faţa lui Dumnezeu…. ca în […]

La final de liceu

Copiii mei au terminat liceul. A fost o mică festivitate de absolvire în curtea liceului. Cumplit de cald, mă întâlnesc cu ceilalţi părinţi, ne salutăm, schimburi de politeţuri, vine diriginta, […]

Uitarea, ca o alinare

Sâmbătă de iunie… A plouat mult în mai, verdele este crud, altădată la vremea asta, deja începea să se usuce în jur. Astăzi voi pune flori, voi uda grădina, voi […]