Scrisoare către Dumnezeu (3). Ionică
Pe Ionică, ţi-l aduci aminte, Tată? A fost, cred, cel mai drag prieten al copilăriei mele, simţeam în inima mea de copil, că după mama şi tata, după bunicii mei, […]
Pe Ionică, ţi-l aduci aminte, Tată? A fost, cred, cel mai drag prieten al copilăriei mele, simţeam în inima mea de copil, că după mama şi tata, după bunicii mei, […]
Tataia a fost primul om care mi-a vorbit despre Tine, dacă altcineva îmi vorbea despre credinţă, nu credeam poate, dar tataia se lumina când rostea numele Tău şi aşa ai […]
M-am născut într-o dimineaţă de duminică, când bătrânii vremii se pregăteau de slujba de la biserică. Cu o zi înainte, mama fusese cu tata la iarbă verde, jucaseră volei, noaptea, […]
Aveam, când eram mică, la noi în sat, în Gorj, un bătrân. Îl chema, de fapt, nu știu cum îl chema, i se zicea nea Tae. Avea un păr alb, […]
Decembrie tăcut și mut. Mohorât. Obosit. Zilele de soare s-au risipit, gerul a învins depărtările. Oamenii trec grăbiți, zgribuliți. Cele câteva petece de zăpadă au înghețat murdare în colțuri unde […]
Mergeam spre Gorj, era cald, după un noiembrie rece, geros, cu zăpadă adunată pe străzi și în noi, a urmat un decembrie neașteptat de cald, soarele a spulberat și ultimele […]
Nu mi-a fost niciodată frică de cei din jurul meu, nu mi-a fost frică niciodată de cineva nou apărut, nu îl pot vedea niciodată ca pe un rival, ca pe […]
Vara, cu câteva săptămâni înainte de vacanța mare, cum îi ziceam noi atunci, erau Rusaliile. Sărbătoare mare la Gorj, hramul bisericii din sat, ziceau bătrânii înțelepți, festival, îi ziceam noi, […]
Într-un an, la mare, aveam vreo 12 ani, de ziua mea, l-am invitat pe Dumnezeu la masă. Eram supărată că de ziua mea nu am niciun invitat. Prietenii mei erau […]
La întâlnirea de anul trecut, a venit Valentin. Acelaşi. Îmbrăcat în negru, ca întotdeauna, cu ochii lui verzi ca smaraldul, ca întotdeauna, şi senini, ca întotdeauna… De ce oare mama, […]