Cristina Barbu

Și alergam....

A mai trecut ceva timp, au mai trecut din ani, nisipul plajei mă primea în fiecare vară, soarele îmi ardea fața, făcându-mă copil de șatră. În brațele mării, tot mică […]

Pentru că sunt unică!

Într-o zi, am realizat că eu sunt cea puternică. În sensibilitatea mea, în prietenia mea rănită, în dragostea mea, eu am rămas puternică. Am realizat că am crezut și mai […]

Eu, omul sentimentelor

Am iertat! Nu am putut uita, deși știu că iertarea totală implică uitarea. Dar amintirea urâtă îmi este scut. Fiecare umblăm cu astfel de amintiri, deziluzii, dezamăgiri, trădări, le luam […]

Eu în cine să cred?

Am avut un mic succes! Dar că să nu fiu singură pe drumul așteptării unui rezultat, am împărțit bucuria și succesul cu câteva persoane din jurul meu. Mă rugaseră, alții […]

Epilog

Pot să zbor, de câteva zile zbor și nu mă satur de nori, de aer, de razele cam slăbite ale soarelui. Mă îndrept ca un copil spre soare și nu […]

Sfârșit de poveste!

Ninge, ninge peste tot, ninge cu fulgi imenși, ca anul trecut, dar îi simt reci în stomacul meu, în inima mea, cu lovituri de tunet peste mine cad stropii de […]

Din doi, unul!

Tu,Dorul meu, tu m-ai împins pe mine, acum mult timp într-o lume în care sunt și eu nouă. Unele povești nu pot fi spuse, dar eu pot să le scriu […]