Bagajul de acasă
Fiecare dintre noi plecăm cu un bagaj de acasă. Uneori ducem cu noi lucruri materiale, eu duc și acum cu mine o căciuliță care încă poartă mirosul mamei, maldăre de […]
prietenie
Oare niciodată nu e prea târziu?
De atunci, vreau să rămân cu spatele. Am trăit atât de urât în lunile acelea, plecam doborâtă acasă, închideam telefoane, nu intram pe net, mă puneam la adăpost de tot […]
Eu, omul sentimentelor
Am iertat! Nu am putut uita, deși știu că iertarea totală implică uitarea. Dar amintirea urâtă îmi este scut. Fiecare umblăm cu astfel de amintiri, deziluzii, dezamăgiri, trădări, le luam […]
Eu în cine să cred?
Am avut un mic succes! Dar că să nu fiu singură pe drumul așteptării unui rezultat, am împărțit bucuria și succesul cu câteva persoane din jurul meu. Mă rugaseră, alții […]
Doar Calu’ rămâne liber!
Ferestrele de la camerele copiilor dau în curtea din spatele unui bloc. Îmi place sâmbăta și duminica să stau la geam să privesc. În urmă cu câțiva ani, aici erau […]
Scrisoare către Dumnezeu (3). Ionică
Pe Ionică, ţi-l aduci aminte, Tată? A fost, cred, cel mai drag prieten al copilăriei mele, simţeam în inima mea de copil, că după mama şi tata, după bunicii mei, […]
Despre a fi ”cineva” (3)
Un prieten nu-ţi spune niciodată “Eu nu mă bag”, nu se scuză, nu fuge, supărarea ţi-o alină nu ţi-o aţâţă, cearta n-o transformă în ură, sau indiferență! Un prieten nu-ţi […]
Despre a fi cineva (2)
Cinstită să fiu, faptul că aşa mă vede un coleg oarecare, după ani în care am fost colegi, nu-mi creează niciun disconfort. Dar există acolo şi oameni care contează mult […]
Carmen, ascunsă după un zid
După întâlnirea aceea dureroasă, ani de zile nu am mai știut nimic de Carmen, nu l-am mai văzut nici pe nea Toma, pe Carmen au mutat-o de la școală imediat, […]
Nu trebuie să-ți explic cum iubesc eu!
Am vorbit cu Tu,Dor astăzi, m-a chemat în birou şi am vorbit. De fapt, mi-a spus că toată povestea mea l-a flatat, dar atât. Nu mă privea, se învârtea în […]